Sari la conținut

Crestin

Quo vadis – roman crestin?

„Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” (1 Tes. 5:21)

O carte care este cunoscuta si prezentata in mediul crestin protestant ca fiind o carte „crestina” (de parca un obiect ar putea avea si marturisi un crez). Dincolo de utilizarea improprie a termenului, pentru obiecte, chiar daca alocarea termenului ar fi corecta, din acest punct de vedere, cu siguranta ar fi deplasata din perspectiva continutului cartii. Care, intr-adevar, face referiri la o religie numita crestinism, dar aceste referiri sunt doar un pretext pentru prezentarea si justificarea doctrinelor unei anumite biserici crestine. Insa, cei care cred ca religia crestina are de a-face cu Biblia si numai cu Biblia vor avea surprize deloc pozitive citind acest roman „crestin”. Citește mai mult »Quo vadis – roman crestin?

Parfum de crestin

„Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul!” (Isa. 1:16)

Au venit caldurile si igiena precara inseamna acum disconfort nu doar pentru propria persoana (daca aceasta il mai simte), ci si pentru cei alaturi de care traiesti sau calatoresti, cu care vii in contact pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Dar, daca mari conducatori nu s-au sinchisit de acest lucru, in cursul vremurilor, de ce sa se prapadeasca, facand uz de apa si sapun, sarmanii muritori din ziua de astazi? Citește mai mult »Parfum de crestin

Doua tipuri de filme, doua destine

„Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei; urasc purtarea pacatosilor; ea nu se va lipi de mine.” (Ps. 101.3)

Vine Pastele si televiziunile vor difuza si filme cu subiecte religioase, mai mult sau mai putin tangente crestinismului. In masura in care nu risca sa repete programul din anii precedenti sau nu se suprapun cu celelalte canale de televiziune, difuzeaza filme cu Isus, nu neaparat cu Isus cel din Biblie. De fapt, nicio productie cinematografica nu il reda pe Isus cel din Biblie, dar publicul larg, mai putin cunoscator de Biblie, dar amator de sentimente pioase in preajma sarbatorilor religioase, agreeaza filmele de acest tip. Citește mai mult »Doua tipuri de filme, doua destine

Uciderea in Numele Domnului – cauze si efecte, intrebari si raspunsuri

„Izbaveste pe cei tarati la moarte si scapa pe cei ce sunt aproape sa fie injunghiati. Daca zici: ‚Ah! N-am stiut!’… Crezi ca nu vede Cel ce cantareste inimile si Cel ce vegheaza asupra sufletului tau? Si nu va rasplati El fiecaruia dupa faptele lui?” (Proverbe 24.11-12)

Zilele trecute, o femeie penticostala a comis o crima abonimabila: si-a ucis propriul copil, justificand ca fapta a fost poruncita de Dumnezeu, iar actiunea sa a insemnat, de fapt, un act de ascultare neconditionata, oarba… Dupa citirea stirii si a unor comentarii, am notat cele de mai jos, incercand sa gasesc si sa ofer cateva raspunsuri, nu finale, celor care isi pun sau pun intrebari in legatura cu fapta mentionata, dar si replici celor care comenteaza, nu mereu cu stiinta sau bunavointa. Lectura mi-a dovedit, sau cel putin m-a facut sa ma gandesc, la faptul ca:

Citește mai mult »Uciderea in Numele Domnului – cauze si efecte, intrebari si raspunsuri

Mantuirea lui Winnetou

„Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti. Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani 2.13-15)

Citește mai mult »Mantuirea lui Winnetou

Bunul crestin care nu mai este samaritean

„Ascultati, acum, voi care ziceti: ‚Astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie si vom castiga!’” (Iac.4:13) „Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?” (Mat.16:26)

Max Weber, în „Etica protestanta si spiritul capitalismului”, afirma ca, odata cu Reforma, bogatia, respectiv acumularea de avere, nu mai sunt incriminate, ci sunt corelate cu harul divin si legitimate din perspectiva divinitatii. Lipsirea voluntara de mijloace matariale nu mai este aureolata, iar inmultirea banilor este prezentata, de pionierii protestantismului, ca decurgand din binecuvantare si devenind o binecuvantare pentru societate. Si Weber are dreptate.

Citește mai mult »Bunul crestin care nu mai este samaritean