Previziuni de razboaie pentru anul 2013

„Cand veti auzi despre razboaie si vesti de razboaie, sa nu va inspaimantati, caci lucrurile acestea trebuie sa se intample.” (Marc.13:7) „Oamenii se vor asupri unii pe altii, unul va apasa pe celalalt, fiecare pe aproapele lui, tanarul va lovi pe cel batran, si omul de nimic, pe cel pus in cinste.” (Isa. 3:5) „Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui.” (Mat.10:36)

„Nu stiu cine se va lupta cu cine, dar sunt sigur ca, in urmatorii ani, vom vedea razboaie, si nu unele mici” sau „Poate ca nu ne luptam in transee, dar in curand s-ar putea sa ne batem pe strazi”. Din tarile occidentale, se aude zvon de razboaie si lupte sociale, se aud voci rau-prevestitoare, despre evenimente nedorite si inspaimantatoare. De unde si de ce, aflati in continuare.

„Nu stiu cine se va lupta cu cine, dar sunt sigur ca, in urmatorii ani, vom vedea razboaie, si nu unele mici”, a afirmat Kyle Bass, un manager de fonduri de hedging din SUA, care arata ca potentialul beligerant al vremurilor actuale este dat de uriasa crestere a datoriei globale, estimata la 340% din valoarea PIB-ului planetei, un cuantum nemainregistrat in istorie pe timp de pace. In SUA, tara din care profetia citata este trambitata, plafonul datoriei publice, stabilit prin lege la 16,394 trilioane de dolari, va fi atins in acest an, ceea ce inseamna ca tara nu se mai poate imprumuta. Riscurile ar fi catastrofice, de la neplata angajatilor in sectorul public, pana la imposibilitatea de a finanta proiecte importante sau de a plati sume deja imprumutate (obisnuita de a plati datorii din datorii).

Iar din spatiul european nu se lasa asteptat ecoul acestor profetii. Steen Jakobsen, economistul sef al bancii daneze Saxo Bank, arata ca situatia in care se afla lumea in prezent este cea similara schimbarilor declansate de razboaie, dat fiind ca, financiar, statele occidentale sunt „ca pe timp de razboi”, cu datorii si deficite ajunse la cote nemaintalnite de la cel de Al Doilea Razboi Mondial. „Poate ca nu ne luptam in transee, dar in curand s-ar putea sa ne batem pe strazi.”, afirma economistul danez.

Previziunile arata si cum anume vor fi declansate ostilitatile si de ce tip vor fi. Steen Jakobsen considera ca acestea vor fi in primul rand sociale si vor fi generate de modul discriminator in care masurile anti-criza au afectat populatia tanara, cu preponderenta. Pana acum, miscarile sociale de protest au fost nici foarte numeroase si nici foarte ample, pentru ca aceste paturi sociale nu erau solicitate de rate si de numeroase cheltuieli familiale, iar pentru ele viitorul putea fi inca promitator. Insa, odata cu trecerea timpului si acutizarea efectelor masurilor de austeritate asupra generatiilor „timpurii”, nu se poate sti cu exactitate care va fi trendul, dar, in niciun caz, nu va fi unul pozitiv si impaciuitor. Tinerii care sunt sau se simt nerealizati, din disperare si considerand ca nu au ce sa mai piarda, se pot coagula, ca si cei din perioada interbelica, in jurul unor extremisti perceputi ca salvatori. Tinerii din generatiile actuale sunt, oricum, mult mai revendicativi si mai punitivi decat predecesorii lor si, fata in fata cu efectele grele si pe termen lung ale masurilor restrictive, acestia pot fi scapati de sub control si sa se intoarca atat impotriva guvernantilor, cat si impotriva celor din casa lor, a generatiilor care, potrivit economistului danez, inca mai cred ca au dreptul de a detine si administra resursele. Bineinteles ca tensiuni si lupte sociale pot aparea si ca rezultat al actiunilor generatiilor mai varstnice, carora criza le poate confisca economiile, posesiunile si chiar resursele pentru supravietuire.

La un alt nivel si cu repercursiuni mult mai grave, pot aparea conflicte din cauze economice, de mediu sau din alte motive. Interstatal, se pot ivi disensiuni si chiar conflagaratii majore in lupta pentru supravietuire si suprematie. Zorii unor astfel de conflicte deja se discern in discutiile purtate de natiunile membre ale Consiliului Arctic (format din reprezentanti ai tarilor cu spatii teritoriale proxime zonei arctice – Statele Unite, Rusia, Canada, Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda si Danemarca, reprezentand Groenlanda) si China, marea puterea economica, politica, militara, dar si … dictatoriala, care pretinde, disimulat, accesul la resursele polare (din ce in ce mai evidente si accesibile in contextul incalzirii globale).

Dar poate ca cea mai mare criza, daca omenirea va mai ajunge pana atunci, se prefigureaza peste cateva decenii si este legata de lipsa apei potabile. „Cei nenorociti si cei lipsiti cauta apa, si nu este; li se usuca limba de sete.” (Isa. 41:17) „Cei mari trimit pe cei mici sa aduca apa, dar cei mici, cand se duc la fantani, nu gasesc apa si se intorc cu vasele goale: rusinati si rositi, isi acopera capul.” (Ier. 14:3) Pe fondul suprapopularii, al urbanizarii continue, al lipsei de grija fata de aceasta resursa vitala (prin defrisari neplanificate, hidroenergetica, irigatii, navigat si minerit ce nu tin cont de resursele de mediu, supraexploatarea apelor subterane si alte masuri), dar si ca efect al incalzirii globale, apa dulce devine o resursa vitala in curs de epuizare. Ce se va intampla cand criza mentionata se va ivi, nu putem sti, dar putem crede ca bine nu va fi. Caci, daca fara lux si chiar fara confort poti trai, iar cu hrana mai putina poti supravietui, fara apa, nu ai alta perspectiva decat aceea de a muri. Iar pentru a-si conserva propria viata, omul poate atenta la cea a semenilor sai.

Suntem la cotitura istoriei, o cotitura catre o lume marcata de ura si sfasiata de razboaie. Pe pamantul acesta, vietile noastre pot fi in nesiguranta, poate si in propriile camine, insa, daca ne predam Lui, in mod cert sufletele noastre vor fi in siguranta, indiferent de ceea ce vine. „Caci, chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!” (Hab. 3:17-18) Si cine stie daca nu cumva, chiar si cand „sagetile” si setea vor devasta, Domnul nu ne-ar salva. Caci, de asemenea, este scris: „Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.” (Ps. 91:5-7) „Domnul te va calauzi neincetat, iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca.” (Isa. 58:11) „Si nu vor suferi de sete in pustiurile in care-i va duce: ci va face sa curga pentru ei apa din stanca, va despica stanca, si va curge apa.” (Isa. 48:21)

Dar, fie ca ne va izbavi, fie ca nu, noi sa stam mereu langa El si sa urmam pe drumul Sau. Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem cu El, indiferent de ceea ce va veni si am suferi, pana in ziua in care va veni El si suferintele acestei lumi se vor sfarsi.