Piata noastra cea de toate zilele

„Voi toti cei insetati, veniti la ape, chiar si cel ce n-are bani! Veniti si cumparati bucate, veniti si cumparati vin si lapte fara bani si fara plata! De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura? Ascultati-Ma, dar, si veti manca ce este bun, si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase.” (Isa. 55.1-2)

Poate ca va intrebati cum va fi piata de Paste? – Cum sa fie, precum cea de toate zilele: produse „slabe” si preturi umflate, in supermarketuri nereglementate.

Cand vezi, la raft, un borcan de gem cu un pret spre 25 de lei, nu poti sa nu te intrebi: dar ce au pus in el, de este atat de scump? Saptamana aceasta, insa, producatorii magiunului de Topoloveni au mentionat ca ei dau magiunul la marii comercianti cu 9 lei – cum de ajunge la pretul urias de desfacere de 23 de lei, nu stiu nici ei!… Probabil ca, daca ar veni inainte de Paste prin supermarketuri, si gainile s-ar mira, cand ar vedea ce preturi au ouale lor – si cred ca fiecare si-ar scrie, apoi, povestea sa, in care eroina ar fi una si aceeasi: gaina cu oua de aur.

Politica preturilor umflate, practicata de hipermarketuri si criticata frecvent in presa, se pare ca nu este intalnita insa doar la noi in tara, ci tine de aceasta piata globala, in care cei mici sunt exploatati in favoarea celor mari. Si alte tari din Occident se confrunta cu metode disputate de stabilire a preturilor si relatiei producator (respectiv furnizor)-vanzator-client. Numai ca, in alte tari, guvernele actioneaza si limiteaza.

In Franta, pe langa alte reglementari legale in vigoare, exista, inca din 2006, Legea Dutreil. Actul normativ a intervenit pe piata prin limitarea efectelor negative aferente comisioanelor pe care furnizorii le achita distribuitorilor, doar pentru a-si expune produsele in rafturile supermarketurilor. Corectia era necesara avand in vedere ca, uneori, aceste comisioane inseamna aproape jumatate din pretul produselor, iar 90% din piata franceza a marii distributii este controlata de cinci „grei” – Carrefour, Lucie, Opera, Intermarché si Auchan – unii constituiti prin aliantele mai multor distribuitori puternici. Si in Cehia, in urma unor analize realizate de Guvern, au fost initiate acte normative care sa diminueze taxele pe care furnizorii trebuie sa le suporte si care se reflecta si in pretul final al produselor. Astfel, sunt avute in vedere toate tipurile de taxe pe care un producator trebuie sa le achite pentru a accede pe raft: sumele achitate la intrarea produselor, la deschiderea unui nou magazin, sumele periodice, cele achitate la lansarea de produse noi, dar si taxele pentru pozitii preferentiale pe raft.

Dar, in spatiul comunitar, initiativele nu apartin doar Guvenului, ci si asociatiilor de producatori, care desfasoara cercetari pe cont propriu, elaboreaza strategii pe baza rezultatelor cercetarii si fac propuneri concrete forurilor conducatoare. O oportunitate pentru acestia s-a creat in unele tari europene prin magazinele de cartier, cu dimensiuni medii. Oferta acestora este aproape trei ori mai redusa decat in hipermaketuri si cu marci care nu sunt mereu foarte cunoscute, dar locatiile sunt mult mai apropiate de domiciliul clientului, iar programul mai adaptat disponibilitatii acestuia. In Franta, unii producatori agricoli, cu precadere cei din sudul tarii, au decis sa isi comercializez marfa eliminand intermediarii. Acestia, cu acordul primariei pariziene isi vand marfa direct clientilor in scuarul din fata Operei, unde vin periodic. Functionalitatea metodei adoptate in Paris a condus la o extindere a acesteia si in alte orase ale tarii.

In Romania insa, disputele publice dintre producatori si hypermarketurile acuzate de specula, precum si revendicarile asociatiilor de producatori au determinat implicarea aproape nula – sau cel putin insesizabila – a ministerelor insarcinate cu bunul mers al economiei, comertului, agriculturii si dezvoltarii rurale, dar si a vigilentului Consiliu al Concurentei, institutia responsabila de buna functionare a economiei de piata, ce investigheaza cotele de piata detinute de hipermarketuri si demasca practicile de tip anticoncurential.

Nu e bai, ca nu doar la noi se dormiteaza, ci si la nivel suprastatal, caci protestele producatorilor, datele semnalate in media si investigatiile demarate de organizatiile competente din statele membre ale Uniunii nu au condus organizatiile UE decat la multe propuneri si initiative, dar cu putine realizari. In acest caz, nadejdea ar fi sa ii educi pe consumatori, insa daca ai de-a face cu un popor care mult timp a fost lipsit si acum are totul la un loc si, mai mult, vrea sa cumpere pe putin, iar in supermarketuri ai mereu promisiunea unui chilipir, cum sa speri ca se va mai schimba ceva, ca politica comerciala abuziva a supermarketurilor se va stopa? Cel putin in Romania, slaba este nadejdea…

Dar cum de Paste nu doar debaralele sunt aprovizionate, ci si camarile sufletului, avem si o veste buna: acestea pot fi incarcate prin har, fara bani si fara plata si nu doar in aceasta perioada!