baruc.ro

revista de opinie si consiliere crestina

Bine ati venit pe baruc.ro!

Acest blog este unul crestin si isi propune sa cultive iubirea si respectul fata de Dumnzeu si Cuvantul Lui, precum si fata de semenii nostri. Mai multe date de prezentare gasesti in sectiunea Despre. Regulile care se aplica vizitatorilor acestei "lumi" sunt enuntate in sectiunea Termeni si conditii. Inainte de a posta, va rugam sa vizitati si aceasta zona a blogului. Iar daca vreti sa luati legatura cu noi, dintr-un motiv sau altul, aflati cum o puteti face in sectiunea Contact.

Banel Nicolita citeste zilnic Biblia!

Posted By on 19 iulie 2013

„Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era ‚poporul Meu’ si ‚preaiubita’ pe cea care nu era preaiubita.” (Rom. 9:25)

Banel Nicolita, fotbalistul roman care acum castiga 600.000 de euro pe an la Saint-Etienne, afirma ca Dumnezeu l-a ajutat sa aiba succes profesional, in ciuda debutului mai mult decat modest pe care l-a avut si a problemelor cu care s-a confruntat, mai multe si mai grele decat oamenii au aflat. Despre modul in care Dumnezeu l-a condus, Banel vrea sa povesteasca intr-o carte autobiografica, nu pentru a se lauda, ci pentru a-i incuraja pe cei care se afla in situatii descurajatoare. Pana la scrierea cartii sale, Banel citeste Cartea Dumnezeului care l-a sustinut si il sustine si in prezent.

Intr-o lume in care tentatiile sunt foarte mari, iar a-L lasa pe Dumnezeu la usa vietii pare la indemana, Banel duce o viata echilibrata in care incearca sa Il puna pe Dumnezeu si familia in centru. Desi, dupa cum recunoaste, fotbalistul nu este un om bisericos, el citeste zilnic Biblia si, mai mult, se straduieste sa aplice ceea ce citeste. El marturiseste ca lecturile sale biblice l-au determinat sa initieze si demersurile de ajutorare a tatalului sau, achizitionand pentru parintele sau o casa, cu intentia de a-i cumpara si animalele necesare traiului, un demers intreprins in ciuda animozitatilor si resentientelor existente. Fotbalistul doreste si sa fie un familist model, tata si sot model, cu totul diferit de tipul aventurier pe care modele din fotbal il promoveaza. (mai mult…)

Istorioare inspaimantatoare cu „raposati nedecedati”

Posted By on 12 iulie 2013

„S-ajunga rugaciunea mea inaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; caci mi s-a saturat sufletul de rele si mi se apropie viata de Locuinta mortilor. Sunt pus in randul celor ce se coboara in groapa, sunt ca un om care nu mai are putere. Stau intins printre cei morti, ca cei ucisi si culcati in mormant, de care nu-Ti mai aduci aminte si care sunt despartiti de mana Ta. (…) Oare pentru morti faci tu minuni sau se scoala mortii sa te laude?” (Ps. 88:2-5, 10)

Am auzit, in copilarie, povesti „de groaza” despre oameni care, fiind declarati decedati, erau ingropati, desi ei nu erau „morti de-a binelea” si, astfel, bietii oameni se trezeau, mai tarziu, in mormant, unde, evident, mureau a doua oara, o moarte inspaimantatoare. Aceste istorisiri, unele cu date exacte, le credeam atunci, cu speranta, insa, ca poate nu sunt chiar adevarate, ca oamenii aceia au murit „de-adevaratelea” de prima data. Si mai speram si ca, in zilele noastre, medicina fiind mai avansata, riscurile acestea ar fi eliminate. Cum sa mai fie astfel de incidente posibile in zilele in care medicii sunt de-multe-stiutori si, chiar daca nu au drept sau putere de viata si de moarte, pot macar, cu instrumentele lor, sa faca in asa fel incat aceste doua stari sa fie fara niciun dubiu delimitate? Si ca om adult, asta credeam pana mai ieri, cand o stire mi-a aruncat convingerea la pamant.

Citind presa deunazi, un titlu mi-a atras atentia, caci mi-a amintit de temerile mele de altadata, care, in niciun caz, nu se vroiau confirmate si reactivate, dar si pentru ca saptamana aceasta am avut o mai mare sensibilitate la subiectul „moarte”, dupa ce, in week-end-ul trecut, intr-un discret si nu foarte populat parc bucurestean, un batran cardiac a murit in fata noastra, a putinilor trecatori. Am dat click pe link-ul „atragator” (mai mult…)

Mergand dupa Dumnezeu, ca orbul Bartimeu

Posted By on 5 iulie 2013

„Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, ii voi povatui pe carari nestiute de ei; voi preface intunericul in lumina inaintea lor, si locurile strambe, in locuri netede: iata ce voi face si nu-i voi parasi.” (Isa. 42:16)

„Au ajuns la Ierihon. Si pe cand iesea Isus din Ierihon cu ucenicii Sai si cu o mare multime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cersetor orb, sedea jos langa drum si cerea de mila. El a auzit ca trece Isus din Nazaret si a inceput sa strige: ‚Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!’ Multi il certau sa taca; dar el si mai tare striga: ‚Fiul lui David, ai mila de mine!” (Marcu 10.46-48). Oamenii care, mai mult ca sigur il condamnau pe Bartimeu pentru ceea ce credeau a fi pacatul sau ori al parintilor sai, ca sursa a bolii (Ioan.9:2) si pentru dependenta fizica si financiara de altii, il condamnau si acum cand putea sa scape de aceste condamnari si de cauzele lor. Daca s-ar fi luat dupa cei din jur, Bartimeu ar fi ramas orb si la mila oamenilor. El a preferat sa fie la mila lui Dumnezeu o data, ca sa scape de mila oamenilor pentru totdeauna si, de aceea, decat sa mai ceara obedient, cu glas scazut, de la oameni, a preferat sa ceara cu glas tare de la Dumnezeu. Stia Bartimeu ce stia, caci modul in care semenii sai se stropseau la el dovedeste de cat respect si de cata amabilitate avea parte acel om, care, in mod cert, era considerat doar o entitate tolerata, care mananca o paine din mila-sila capatata si nemeritata. Mila oamenilor nu este ceva de dorit sa fie simtit, trait, poate ca si de aceea imparatul David a cerut sa cada mai curand in mainile lui Dumnezeu decat in mainile oamenilor, caci „indurarile Lui sunt nemarginite” (1 Cron. 21:1).

(mai mult…)

 Blogosfera Evanghelică