Memorii

„Povestiti copiilor vostri despre lucrul acesta, si copiii vostri sa povesteasca la copiii lor, iar copiii lor sa povesteasca neamului de oameni care va urma!” (Ioel 1.3)

Probabil ca, la batranete, daca o vom apuca sau daca vom mai fi pe acest pamant, vom avea ce sa povestim celor mai tineri. Sau am putea sa le scriem de pe acum cate ceva: 

„Noi am apucat comunismul si Revolutia care i-a pus punct si de care voi invatati sau nu; am trait si vremurile de dupa, in care, in fiecare an, se schimbau manuale si  legi fiscale si tot ce se putea, numai starea de rau a tarii ramanea; am trait sa vedem si cum mult-dorita libertate a devenit imoralitate; in vremurile noastre s-au restrans, in numele combaterii terorismului, acele libertati de a caror existenta voi nu mai stiti si nici nu va mai sinchisiti, ca, oricum, oamenii au devenit atat de indobitociti, incat isi pun singuri viata pe tava – pe blog, pe youtube sau prin intermediul numeroaselor retele de instrainare, numite, frumos si mincinos, de socializare; noi suntem generatia celor care, atrasi de promisiunea unor bucurii anticipate si ca sa va putem oferi voua un viitor fara nor, ne-am ingropat toata viata in rate; in timpurile noastre am vazut o America neinvincibila, cu doua cladiri-simbol, rapuse de avion; am vazut la televizor razboaie, calamitati fara numar, am invatat sa fim tot timpul speriati, nemultumiti si stressati si cruda lectie ca nu putem fi acceptati decat daca suntem fals-zambitori si siliconati; am auzit, ceea ce nu se stia in vremurile decente si inocente, ca sexul se face prin intermediul mijloacelor de comunicare si nu in dormitoare si ca exista pe lume ceva ce se numeste discriminare si care poate fi oricand revendicat pentru a legitima ceea ce era numit candva pacat; in cursul vietii a trebuit sa ne reeducam papilele gustative pentru noile alimente insipide si am aflat ca exista substante alimentare care iti garanteaza drumul spre mumificare; am vazut, am auzit, am trait si am invatat multe in aceasta viata surprinzatoare; acum, cand scriu aceste randuri, traim o perioada de recesiune, ceva ce este numit criza in manuale, dragi fii si nepoti, robiti de lumea de dincolo de monitoare si bolnavi de imbuibare; poate ca atunci cand voi veti citi acest randuri, autorul lor a trecut si prin razboaie, a fost lovit de calamitati, posibil mai rele decat cele pe care voi le simulati pe calculator sau le priviti la televizoare; dar, noi am trait, am muncit, am ras si am plans, incercand sa facem ce este drept in orice schimbare – si, despre cum am facut fata tuturor problemelor, avem ceva de povestit; voi, insa, dragii mei, cocolositi si ultra-scoliti, in fapt analfabeti isteti, trecand prin viata in pas grabit, ce ati avea de istorisit?”