Lectiile unei istorii care ar fi trebuit sa nu existe

„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9.12) „In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el.” (Eclesiastul 7.14)

Marea criza economica se terminase, lumea parca revenea pe fagasuri normale, ba chiar parea cat se poate de infloritoare. Vechile norme se prabuseau si un val de aparenta libertate inunda lumea.

Apoi, un glas puternic si isteric a inceput sa se auda in Europa, proliferand amenintari si lansand doctrine, care pe unii ii speriau, iar pe altii, chipurile mai destepti, ii lasau indiferenti sau ii amuzau, considerand ca respectivul glas va deveni curand o soapta lugubra si penibila prin cine stie ce strazi infundate ale Germaniei. Asta credeau multi oameni cu pozitie sociala si/sau economica buna, fie pentru ca erau evrei si doreau sa alunge din mintea lor spectrul amenintarii, fie pentru ca iminenta concretizarii acelor amenintari nu coincidea cu planurile lor.

O atitudine de acest fel descrie si eroina cartii Calatoria contra curentului, Rose Warmer, si este vizibila si in La vitta e bella, un film in care personajul principal, fermecat de frumusetea vietii si, mai nou, de cea a persoanei iubite, nu poate anticipa si nu vrea sa creada ca antisemitii le-ar putea face mai mult rau decat ii facusera calului vopsit si mazgalit cu lozinci de ura. Tanarul care, in impudicul sau discurs de la scoala normala, da dovada ca are ceva stiinta despre doctrina superioritatii ariene (pe care o combate, sub aparenta sustinerii), in fata unei fatise amenintari ia totul ca pe o nazbatie sau, cel mult, ca pe o fapta care se limiteaza doar la sloganuri si la animale – nimic cu adevarat serios. Adica nu sunt ei chiar atat de rai pe cat vor sa para, vor doar sa ne sperie si, chiar daca ar vrea sa ne faca rau, nu pot sa ni-l faca. Unchiul, in schimb, mai intelept, cu o minte netulburata de dragoste si de bucuria unui nou loc de munca si a descoperirii mediului citadin, ii subliniaza principalul aspect: au facut-o si faptul ca au facut-o este important si de luat in considerare, inseamna ca sunt dispusi sa intreprinda orice pot impotriva demonizatului evreu. Timpul a dovedit ca antisemitii nu cu animalele aveau ce aveau si ca intentionau sa faca – si au facut cand au putut – negresit mult mai mult rau oamenilor decat cailor… Ceea ce tanarul efervescent nu dorea sa creada atunci…

Ceea ce nici Rose Warmer, protagonista cartii Calatoria contra curentului, ca tanara artista cu aspiratii mari, nu putea si nu dorea sa anticipeze in acel inceput de deceniu 3, plin de provocari si de promisiunile unor mari realizari… Ceea ce nici noi nu am putea si nu am vrea sa credem, daca ne-am afla in fata unor amenintari de acest fel. Pentru ca nu ii place nimanui sa creada ca viitorul ii rezerva ceva rau. Toti dorim si asteptam doar binele, in dreptul nostru si al celor care „sunt cu noi”, ca rude, prieteni sau cunostinte de alt gen. Toti asteptam binele in viitor, chiar daca acest bine este doar in mintea noastra si ceea ce tesem prin imaginatie, contrazicand realitatea, este cat se poate de inselator …

P.S.1. In aceasta saptamana s-au implinit, pe 2 august, 76 de ani de la venirea la putere a lui Hitler ca Führer al Germaniei. Articolul a fost scris nu in amintirea acestui eveniment, care a insemnat inceputul unei dictaturi, ci in memoria tuturor celor a caror viata s-a incheiat prin atrocitatile comise de regimul nazist.

P.S.2. Calatoria contra curentului – povestea triumfatoarei descopriri facutade Rose Warmer si relatata de Myrna Grant este disponibila la Libraria Baruc.

P.S.3. Fimul La vitta e bella este un film in topul preferintelor mele cinematografice, un film cu adevarat bun, o comedie-drama pe care o recomand.