Izbaviri miraculoase

„De asemenea este scris”, a zis Isus: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau.” (Matei 4.7)

O femeie s-a aruncat de la etajul 23 al unui hotel din Buenos Aires si, in mod miraculous, a supravietuit. Unii coreleaza aceasta supravietuire cu intamplarea, altii cu providenta, apreciind ca persoanele care scapa totusi cu viata dupa incidente suicidare, mai ales dupa cele care, ca si cel mentionat, ar avea marja mare de „reusita”, sunt ocrotiti si izbaviti in mod divin, pentru ca Dumnezeu ar considera ca „nu si-au incheiat socotelile pe acest pamant”.

Sa fie aceasta chemare la raboj, un semn al iubirii divine sau o atitudine de creditor? Considerand ca este vorba de iubire, cum ramane, totusi, cu cei ale caror tentative de sinucidere se finalizeaza? De ce pe unii Dumnezeu ii salveaza si pe ceilalti nu? Nu ii iubeste Dumnezeu pe toti?

In mod cert, da, daca avem in vedere ce spune Biblia, dar, la confruntarea cu viata, se nasc mai mult intrebari decat raspunsuri, cel putin nu raspunsuri „rationale”, bine argumentate. In confruntarea cu astfel de intamplari, este mai bine sa admiti ca omul nu poate decat sa tina „cuvantari fara pricepere” (Iov 38.2) si sa decizi ca nu este nevoie, in fapt nu trebuie, cu niciun chip, sa pui la incercare dragostea lui Dumnezeu, printr-o tentativa de suicid. Si, cel mai sigur, pentru a nu ajunge in postura de a-I pune astfel dragostea la incercare este sa nu I-o pui, niciodata, sub niciun fel de semn de intrebare.