Evaluarea pe care trebuie sa o promovez

„Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la Casa lui Dumnezeu. Si, daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? Si, daca cel neprihanit scapa cu greu, ce se va face cel nelegiuit si cel pacatos?” (1 Petru 17-18)

…Desi m-am programat cu mult timp inainte si m-am si deplasat la fata locului, chiar cu sacrificii, dat fiind ca nu ma simteam bine. Dar imi dadusem cuvantul si am avut in vedere si rugamintea fostei colege V., care se ocupa cu organizarea acestei intalniri de evaluare.

Evaluarea cu pricina viza facultatea noastra (inca spun „noastra”, nu mi-a disparut sentimentul de apartenenta). Dar, in legatura cu respectiva evaluare, mai precis cu privire la modul ei de desfasurare, nu ni s-a comunicat mare lucru in prealabil. Eu am aflat foarte putin doar cand, la telefon (pe drum catre fericita destinatie), am cerut mai multe lamuriri (e vorba cumva de o facultate de comunicare?!…).

Ajunsa acolo, dupa un timp de respiro si doua-trei cuvinte schimbate cu o fosta profesoara si alte doua-trei, cu fosti colegi, am ajuns la sala unde era intrunita „marea comisie”. Sala cu pricina era insa prea mica pentru „musafiri”, iar domnii evaluatori nu doreau sa se deranjeze si sa se mute intr-o alta mai mare. Cum nu ma simteam bine, nu am zabovit prea mult, pe de o parte, pentru ca ar fi trebuit sa stau in picioare si, pe de alta, pentru ca aerul, atat cat mai era, era foarte „inchis”.

Mi-a parut putin rau ca nu am putut recompensa cumva facultatea pentru ceea ce am primit pe parcursul anilor de studiu, dar, ulterior, mi-am spus: „Poate ca asa a vrut Dumnezeu.”

Pentru ca, la respectiva evaluare, ar fi trebuit sa glorific prea mult acea institutie pamanteasca, altminteri buna si nu stiu daca mi-ar fi placut cu adevarat si as fi fost cu cugetul impacat, in legatura cu laudele mele. Pentru ca eu nu consider ca reusita in viata (si ce inseamna reusita in viata si la care viata ne raportam, de fapt?), chiar si in aspectele economice si socio-profesionale, depinde musai de o anumita facultate; si nu cred ca anumite cunostinte si deprinderi sunt rezultatul exclusiv al formarii profesionale prin studii universitare urmate la Facultatea X – nu, nu cred asta. Din aceasta perspectiva, declaratiile noastre, care urmau sa contureze o imagine glorioasa a facultatii X si o evolutie triumfalista a absolventilor ei, nu mi se pareau sincere. In plus, demersul organizatorilor intalnirii a fost, in opinia mea, ceva in genul: „pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”. Sau similar celor de dinainte de ‘89, cand, in agricultura, de exemplu, se puneau „la vedere” recolte false: trece tovarasul X pe acolo, foarte bine, rupem verzele pipernicite si punem verze mari si frumoase in loc…

Cred ca facultatea respectiva ar folosi mai mult, nu doar ca imagine, ci si ca organizare, daca ar cere parerile fostilor absolventi, nu solicitand doar „vorbe de bine”, ci puncte de vedere obiective – iar acestea nu sunt mereu pozitive.

M-am gandit pe drumul catre casa la o alta evaluare, pentru care as vrea sa stiu ca sunt pregatita si ca voi fi gasita corespunzatoare. Cu atat mai mult cu cat Organizatorul a facut toate pregatirile si a oferit participantilor informatiile de rigoare. Oricum, nu pot sa spun ca ma tem de aceasta evaluare, de care poti sa treci daca esti prieten cu Evaluatorul, dar, imi dau seama, in acelasi timp, ca aceasta evaluare nu va lua in seama „vorbe goale”…