Eu ma rog si ma duc la vot

„Urmariti binele cetatii in care v-am dus in robie si rugati-va Domnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atarna de fericirea ei!” (Ieremia 29.7)

votat

Desi, de multi ani, putem sa ne exercitam dreptul la vot intr-un mod democratic, din motive numeroase, unele mai pragmatice, altele mai „pioase”, nu o facem. Pentru a preveni si combate aceasta „senilitate electorala”, voi incerca sa arat de ce motivele invocate sunt false, prezentandu-le pe cele mai des evocate, cu scuzele demontate:

1. „Nu ma pricep, asa ca-i las pe altii, care se pricep, sa aleaga.”
Din pacate, statisticile arata ca prezenta cea mai mare la vot o au cei care nu prea au agreat stiinta de carte. Deci, cel putin din acest punct de vedere, argumentul stiintei nu sta in picioare asa ca, daca nestiinta decide sortii, de ce nu „unde merge mia, sa nu mearga si suta”? Lucrurile pot fi privite si altfel: nestiinta asumata si/sau afisata nu poate fi scuzata, mai ales in epoca actuala, cu foarte multe surse de informatii in media, mai ales cea virtuala. Oricum, aceste scuze sunt invocate, in general, nu de persoane retardate sau cu putina carte, ci de unele care au si potential intelectual, si educatie, dar sunt marcate de comoditate.
Un caz aparte il constituie nestiinta crestinilor exprimata prin nedumeriri precum: „De unde sa stiu care e cel bun, care e cel dupa voia lui Dumnezeu?” Draga bunule crestin, Dumnezeu nu va lua candidatii de guler sa-i aduca in fata ta si sa te ajute sa te decizi cu un „An-tan-te-di-ze-ma-ne-pe”, un mijloc sigur de sortare pentru copiii de varste prescolare. Dumnezeu ne-a dat judecata si, prin utilizare, pe baza prescriptiilor scripturistice foarte clare, putem sa facem o buna delimitare intre persoane si programe.
Asa ca, atat pentru cei spirituali, cat si pentru cei mai putin spirituali, scuzele, de tipul, „nu cunosc, nu vreau sa gresesc, nu vreau sa ma fac partas la rau”, nu justifica absenta de la vot. Ignoranta voita este vina impartasita si esuare reusita.

2. „M-am saturat sa aleg ‚raul cel mai mic’. Toti sunt la fel, toti sunt mincinosi/pacatosi.”
Nu, nu sunt toti la fel si, chiar vorbind de un „rau mai mic”, marturisim ca nu sunt toti la fel. Acum, mergand pe logica ca „toti sunt rai”, intr-un fel adevarata, caci Dumnezeu spune ca toti au pacatuit, ar insemna sa infieram nu doar universul politic, ci si pe cel al religiei institutionalizate, in care au loc si fapte incriminante, si din care au razbatut scandaluri cu persoane marcante. Pentru ca exista rau pe lumea aceasta, de frica neghinei, aruncam toata recolta? Daca apa este murdara, aruncam cadita cu tot cu copil? Nu cumva, mai curand, ar trebui sa analizam informatiile disponibile, pastrand ce este bun si ferindu-ne de ce pare rau (1 Tesaloniceni 5.22)? Daca Biblia are aceasta recomandare, cum ar putea un altfel de argument sa stea in picioare?

3. „Nu este decat un vot; unul in plus sau in minus chiar nu conteaza.”
In parabola talantilor, se mentioneaza ca persoana care avea doar un talant s-a dus si l-a ingropat, pentru ca a considerat ca nu poate face prea mult cu o valoare atat de mica si pentru ca se gandea ca risca daca se implica, iar, in cazul in care pierde, Dumnezeu il va pedepsi. Dar, cat de ciudat, Dumnezeu il judeca pentru ca nu s-a implicat!
Faimoasa, miraculoasa chiar, evacuare de la Dunkerque/Dunkirk, nu ar fi fost posibila, daca oamenii care au participat ar fi gandit ca nu au decat un talant. In mai 1940, armata germana a invadat Franta, izoland spre Canalul Manecii si amenintand cu decimarea trupe belgiene, franceze si britanice. In Marea Britanie, oamenii au fost anuntati sa se roage pentru soldatii aflati intr-un „pericol cumplit” in Franta. Englezii s-au rugat, dar au si actionat, declansand Operatiunea Dynamo, o ampla actiune de evacuare a soldatilor de la Dunkirk. Prin aceasta operatiune, in perioada 27 mai – 4 iunie, au fost evacuati 338.226 de soldati, o cifra uriasa. Acest „miracol” nu ar fi fost posibil daca, la apelurile Amiralitatii, nu s-ar fi mobilizat, voluntar, aproximativ 400 de mici ambarcatiuni private (dintre care unele barci pescaresti foarte umile), aproape jumatate din totalul de vase utilizate pentru evacuare.
Ce sa faci cu o amarata de barca pescareasca si doar cu o barca? Dunkirk a demonstrat ca, doar cu o barca, poti transforma „un dezastru intr-un triumf”, dupa cum a apreciat Churcill.
Doar un talant.
Doar o barca.
Doar un vot.
Dunkirk demonstreaza ca, pentru a reusi, inclusiv electoral, UNU este suficient, si ca succesul nu este garantat de principiul „ori un poloboc, ori deloc”, caci „strop cu strop se face un poloboc”.

4. „Nu vreau sa gresesc si sa regret.”
In copilarie, unul dintre presedintii Americii a mers la cizmar pentru a-si face o pereche de pantofi. Cum nu putea sa se hotarasca ce sa aleaga, pentru ca nimic din ce i se prezenta nu il multumea, l-a lasat pe cizmar sa decida in dreptul sau. Cand s-a dus sa ridice pantofii, surpriza, unul avea varful rotund si altul patrat! Copilul, peste masura de contrariat, a cerut explicatii. Cizmarul l-a lamurit, oferindu-i o pretioasa lectie de viata: daca nu vrei sa traiesti cu urmarile propriilor alegeri, vei trai cu urmarile alegerilor altora, care pot fi si mai incomode decat cele pe care ai vrut sa le eviti. Trebuie sa decizi, si sa risti chiar, daca ti se pare ca ai doar optiuni incomode si neplacute, caci si cei pe care ii lasi sa aleaga in dreptul tau au aceleasi posibilitati. Iar daca nu ai ales, platesti ce primesti si nu ai dreptul sa contesti! Drepturile revendicate trebuie precedate de datorii executate!
Atunci cand decizi sa te tii departe de vot, ai facut deja o alegere si, neimplicandu-te direct, i-ai imputenicit pe altii sa o faca, ai luat o decizie si ai actionat intr-un mod care te va afecta si pentru care esti totusi responsabil, dar pentru ale carei consecinte nu ai dreptul sa spui ca este ceva reprobabil. Cu alte cuvinte: nu votezi, nu comentezi!
In concluzie, poate ca nu vom deveni, prin alegerile noastre presedinti de tara, dar, in mod cert, putem sa contribuim la alegerea unui presedinte de tara, fara a ne crampona de un argument care se pare ca nu sta in picioare.

5. „Crestinii nu trebuie sa faca politica, nu vreau sa ma fac partas la rau.”
Edmund Burke, om politic, orator si autor irlandez, a afirmat: „Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic”. Daca nu vor sa „faca politica”, crestinii trebuie sa faca insa evaluari politice si sa aiba luari de pozitie atunci cand statul de drept si libertatile fundamentale ale omului sunt atacate (Psalmi 58.1, Proverbe 24.11-12, Proverbe 31.8-9). Tacerea si inactivitatea inseamna, uneori, complicitate la faradelege, la rautate. In plus, votul este o datorie civica, iar anumite recomandari scripturistice pot fi interpretate si ca fiind, daca nu imperative, cel putin permisive pentru vot (Matei 22.21, Ieremia 29.7).

6. „Nu ma priveste, nu ma afecteaza, nu (trebuie sa) ma bag.”
Un lider religios protestant, din Germania nazista, isi deplangea soarta, considerand insa ca o merita. Caci, spunea dumnealui, atunci cand nazistii ii vizau pe evrei, am tacut, pentru ca nu era vorba de mine sau de ce avea legatura cu mine; cand au fost loviti comunistii, am tacut, din acelasi motiv; oricine altcineva a fost hartuit, lovit, ucis sau inchis, am tacut si nu m-am opus – nu ma privea; iar atunci cand eu si cei pe care ii reprezentam am fost atacati, nu mai avea cine sa ne ia apararea: toti cei care ar fi putut sa o faca au fost „secerati”, cu acordul pe care il dadusem prin tacerea mea.
Ce nu te intereseaza si nu te afecteaza azi, s-ar putea sa te loveasca maine. Si, chiar daca esti crestin, nu uita ca si crestinii sunt supusi problemelor acestei vieti (1 Petru 5.9), nu suntem feriti, chiar daca suntem „in casa imparatului” (Estera 4.13).

7. „Sunt ocupat, nu am timp!”
Sigur ca da! Omul merge la coasa si cand il cauta „Doamna cu coasa”. Pentru ca, in general, oamenii nu discern si nu se pregatesc pentru evenimentele semnificative. Si, pe de alta parte, cand datoria ii cheama intr-un loc, sa faca un lucru, ei musai trebuie sa fie in altul si sa faca altceva. Cand Dumnezeu cheama la nunta, oamenii isi aduc aminte de holde si de negustorii (Matei 22.1-5), iar cand e nevoie sa nu chefuiasca, ci sa se pregateasca pentru razboi, ei benchetuiesc (Daniel 5.1-31). Si, evident, cand trebuie sa mearga la vot, au de cutreierat pamantul tot.
Crestinii au o gaselnita mult mai frumoasa: ei fac lucrarea lui Dumnezeu. Pai, si levitul si preotul evocati in Pilda bunului samaritean (Luca 10.25-37) faceau asta, trecand pe langa El.

In loc de epilog, concluzie, incheiere:
Am probleme de sanatate foarte serioase si as putea sa stau, scuzabil, acasa, dar nu o voi face! Voi urmari „binele cetatii” in care traiesc, nu stand la televizor sau la calculator, cu o punga de popcorn in brate, ci exprimandu-ma prin vot. Pe langa problemele de sanatate, sunt si alte aspecte „pioase” si amenintari, care ma retin sau imi dau ghes pasului in alta parte. Si as putea sa ma cramponez de ele precum silitorul preot si neprihanitul levit, care au condamnat talharii, dar s-au ferit de risc. Prefer sa fiu insa un samaritean pacatos, dar responsabil, care s-a murdarit si a riscat intervenind.
Si cu asta am terminat – articolul, caci inca nu am votat.
… Am uitat sa spun ceva important: pentru oricine va castiga, ma voi ruga, potrivit cu ce spune Scriptura (1 Timotei 2.1-4)!