Dumnezeu lucreaza si prin furtuna, nu doar prin vreme buna

„De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” (Rom. 8:28)

Furtuna de astazi a venit destul de brusc, cu manifestari brutale si urmari grave pentru cei carora locuintele le-au fost deteriorate, culturile distruse, masinile avariate sau vietile amenintate. Desi norii s-au risipit si torentele s-au oprit, poate ca unii oameni, fata in fata cu urmarile acestei dezlantuiri, se simt inconjurati de negurile problemelor si potopiti de aversele incertitudinilor – „Unde a fost Dumnezeu cand calamitatea a lovit?”. Poate ca ploaia de astazi nu ne-a udat nici macar un fir de par si nici macar varful pantofilor, insa altfel de furtuni si averse ne bulverseaza si afecteaza si noua vietile, provocand in mintile noastre acelasi tip de intrebari. Caci, loviti de necazuri, nu stim la ce si la cine sa ne mai raportam – la Dumnezeu, la cel rau, la imprejurari, la noi: Dumnezeu a adus aceste dureri, cel rau sau este lucrarea naturii/oamenilor?

Furtunile au astazi explicatii stiintifice. Meteorologii vorbesc de mase de aer care circula, insa Biblia spune „El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere la fulgere si ploaie si scoate vantul din camarile lui.” (Ps. 135:7; Ier. 10:13, 51:16) Norii si ploaia le corelam cu circuitul apei in natura, iar tunetele si fulgerele au de-a face cu electricitatea si ciocnirile de la mare inaltime si de mare anvergura. Biblia mentioneaza insa ca Dumnezeu „leaga” apele in nori (Iov. 26.8), „trage la El picaturile de apa, le preface in abur si da ploaia pe care norii o strecoara, si o picura peste multimea oamenilor” (Iov. 36:27-28) si „fulgerul Lui lumineaza pana la marginile pamantului” (Iov 37:3), El „tuna cu glasul Lui maret” (Iov 37:4).

In spatele acestor fenomene noi nu vedem decat cauze naturale, nu Il vedem deloc pe Dumnezeu in mersul firesc al lucrurilor. Autorii inspirati ai cartilor biblice afirma insa ca, in spatele mersului mersului firesc al naturii, sta sceptrul dumnezeiesc. Cartea lui Iov mentioneaza si un conflict bine-rau, dar aceeasi carte spune ca nimic nu se intampla pe pamant fara permisiunea lui Dumnezeu: daca Satana vrea sa faca rau, Dumnezeu il tine sub control. El stie totul, poate totul, conduce totul – atat in natura, cat si in universul care pare guvernat de om. Daca sabeenii si haldeenii au atacat turmele lui Iov (Iov 1:14-15,17), Dumnezeu a permis. Niciun rau nu loveste la intamplare. Ahab a murit nu pentru ca un om a tras cu o sageata „la intamplare” (2 Cron. 18) – Dumnezeu a vestit moartea imparatului israelian si o pregatise in planul Sau. Pentru multi, aceasta nu este imaginea mangaietoare a unui Dumnezeu iubitor, insa pentru mine este imaginea unui Dumnezeu intelept, iubitor si atotputernic. Pe acest pamant si in acest conflict cu marele uzurpator, raul nu poate fi evitat, dar poate fi directionat – si aceasta face Dumnezeu, pentru a-si implini planul Sau, in care sunt cuprins si eu, in care este cuprins orice om si in care nimic nu este intamplator, nici macar un strop de ploaie care cade din nor, nici macar privirea mai putin surazatoare pe care mi-a aruncat-o astazi un trecator.

Daca norii sunt o binecuvantare sau un blestem, daca ne aduc beneficii sau, dimpotriva, pierderi, acest lucru nu este intamplator, spune cuvantul Scripturii: „Incarca norii cu aburi si-i risipeste scanteietori; miscarea lor se indreapta dupa planurile Lui, pentru implinirea a tot ce le porunceste El pe fata pamantului locuit. Ii face sa para ca o nuia cu care loveste pamantul, sau ca un semn al dragostei Lui.” (Iov 37:11-13) „Norii au turnat apa cu galeata, tunetul a rasunat in nori, si sagetile Tale au zburat in toate partile.” (Ps. 77:17) Acelasi eveniment poate fi pentru unii o binecuvantare, pentru altii un „blestem”: de exemplu, un om poate sa primeasca un job pe care si l-a dorit (nu inseamna ca s-a si rugat, neaparat) si pentru care se considera pregatit, insa acest job a devenit vacant pentru ca un om a murit de cancer sau a fost accidentat.

Chiar daca astazi norii au tunat si torentele s-au revarsat, chiar daca totul pare intunecat, chiar daca, asa cum spune Iov, „ma izbeste ca intr-o furtuna, imi inmulteste fara pricina ranile” (Iov. 9.17), trebuie sa spunem si sa credem ca Dumnezeu a lucrat, a binecuvantat si este apropiat, caci „Norii si negura Il inconjoara” (Ps. 97:2), „norii sunt praful picioarelor Lui” (Naum 1:3) si, cand Dumnezeu lucreaza, de multe ori furtunile si ploile se declanseaza (Naum 1:3, Jud. 5:4, Ps. 77:16-18). Dumnezeu zambeste uneori din nor, El lucreaza si prin furtuna, nu doar prin vreme buna.

A fi binecuvantat nu inseamna doar a fi alintat si, chiar privind lucrurile cu afectiune, tandretea divina este contrarianta – mana lui Dumnezeu alinta si cu „ciomag” (Ps. 23:4).