Dumnezeu – in topul „baietilor rai”

„Si au hulit Numele Dumnezeului care are stapanire peste aceste urgii” (Apocalipsa 16.9)

Daca Dumnezeu este Atotputernic, daca, asa cum spune Biblia, „Cine a spus si s-a intamplat ceva fara porunca Domnului?” (Plangeri 3.37), atunci, inseamna ca Dumnezeu este principalul vinovat pentru tot ceea ce se intampla pe acest pamant, pentru ca, daca nu El provoaca raul in mod direct, presupunand ca faptuitorii sunt oamenii sau elementele naturii, iar instigatorul sau provocatorul – Diavolul, totusi, Dumnezeu permite si nu stavileste sau curma raul.

Pe baza acestor considerente, o publicatie australiana a inclus divinitatea, alaturi de Julian Assange, in galeria personalitatilor dintre care trebuia sa fie desemnat „cel mai rau australian al anului”. In acest mod, lui Dumnezeu i s-a atribuit o cetatenie si, in mod cert, fapte rele izvorate din natura rea. Adica, pe de o parte, Dumnezeu a fost limitat, pentru a putea fi incadrat intr-un top si judecat dupa anumite criterii, iar, pe de alta parte, fiintele limitate care il limitau pentru a-l putea judeca, o faceau raportandu-se la divinitate, la atotputernicia de care Dumnezeu nu a dispus pentru a-i feri de catastrofalele inundatii sau de care a facut uz pentru a le provoca. Este adevarat ca, in Isus, divinitatea se impleteste cu umanitatea, dar modul in care oamenii ba Il umanizeaza, ba Il divinizeaza, ba Il demonizeaza pe Dumnezeu, in functie de interesele lor, este paradoxal, intrigant. Bineinteles ca nominalizarea divinitatii in acest top, ca o defulare pentru frustrarile generate de inundatii, nu a mers prea departe, adica Dumnezeu a fost „uitat pe drum”, pentru ca media propunea alte lucruri mai interesante si o personalitate pentru moment mult mai disputata – Julian Assange, care a si castigat. Era un tap ispasitor „palpabil” si mult mai tentant pentru spatiul public actual…

Dincolo de aceasta competitie absurda, propunerea lui Dumnezeu pentru un astfel de top mi-a amintit de profetiile din Apocalipsa 16, referitoare la modul in care oamenii Il vor culpabiliza pe Dumnezeu pentru necazurile lor, fara a-i recunoaste Acestuia suveranitatea, fara a aprecia justetea „judecatilor”, fara a le corela cu propriile existente, decat prin consecintele care ii afecteaza. Oare aceste vremuri deja se deruleaza sau inca sunt in viitor, iar ceea ce traim acum este doar vremea de „inceput al defaimarilor”?