Drumul catre Varful cel mai inalt este intinat

„Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos.” (Filip. 3:8)

Saptamana aceasta se implinesc 60 de ani de la prima infruntare cu succes a maretului munte Everest. Primul om care a ajuns pe Everest este Sir Edmund Hillary, în ziua de 29 mai 1953, iar in zilele noastre, 35 de expeditii anuale au ca obiectiv atingerea inaltului varf himalayan. Toate aceste straduinte de a cuceri Everestul au insa si fatete intunecate, atat pentru cei care se ostenesc sa ajunga in varf, pentru unii incercarea avand ca rezultat pierderea unor bagaje, poate importante, si chiar a vietilor, cat si pentru nepalezii care se vad confruntati cu tone de gunoi. In cei 60 de ani sarbatoriti in aceasta saptamana au avut loc nu doar cuceriri, ci si murdariri. 60 de ani nu este un numar atat de mare de ani, dar suficient ca drumul catre Everest sa fie „intinat” cu numeroase bagaje si cu deseuri, unele cu risc biologic.

Au trecut peste 6.000 de ani de cand drumul catre Muntele Domnului a inceput sa fie abordat de locuitorii acestui pamant, cu un urcus tot mai aglomerat, pe masura ce anii s-au adunat. „In vremurile de pe urma, muntele Casei Domnului va fi intemeiat tare ca cel mai inalt munte, se va inalta deasupra dealurilor, si popoarele vor veni gramada la el.” (Mica. 4:1) Primul Om care a facut posibil acest drum si ajungerea in varf, chiar daca nu este primul care l-a incercat, este, cu siguranta, Cel care, prin puterea si Jertfa Sa, l-a ajutat pe orice om pentru a atinge Culmea.

6.000 de ani – o perioada mare, in care drumul catre Tara de vis, care exista in realitate, a devenit saturata de bagaje abandonate (lucrurile bune care ne sunt inutile in locul de destinatie sau care ne pot face sa ratam tinta), dar si de gunoaie aruncate („cele rele”, care au fost lepadate). Insa, in timp ce pentru murdaria lasata in urma, autoritatile tibetane intentioneaza sa-i taxeze pe temerarii alpinisti ai culmilor himalayene, Autoritatile Cerului vor premia pe oricine a ajuns in Varf, chiar daca a murdarit calea, ba chiar cu o mai mare pretuire pentru cel ce a lasat in urma tot ce avea. Insa aceleasi Autoritati avertizeaza calatorii sa nu se impiedice de ceea ce predecesorii au lasat in urma si sa fie atenti la riscul spiritual pe care deseurile de pe drum le presupun.

Astazi, daca stai in cumpana si nu stii ce sa alegi in escaladarea piscurilor acestui pamant si, mai ales in drumul catre Muntele Domnului, nu ezita si roaga-L pe Dumnezeu sa iti arate cum trebuie sa te raportezi la ce ai in viata ta, astfel incat sa nu ratezi varfurile acestei vieti, dar, mai presus de toate, Culmea vietii viitoare, pentru a carei cucerire niciun lucru abandonat nu are o valoare prea mare si niciun gunoi de pe drum nu reprezinta o reala amenintare.