Dragostea din filme – da bine, dar face rau

„Omul lesne crezator crede orice vorba, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” (Prov.14:15)

A fost, nu odata ca niciodata, ci asa cum se intampla frecvent intr-o comedie insiropata, o iubire dintre o femeie si un barbat, care, ca orice din lumea aceasta, caracterizata de perisabilitate, nu a fost de lunga durata. Si cum putea sa fie, daca unul dintre ei, el sau ea, dupa cum are scenaristul inspiratia, a intalnit pe altcineva sau… asta a fost situatia? Ce situatie? Pai doua-trei astfel de surate, din lumea peliculata, te pot ajuta sa intelegi cum sta treaba…

Dupa ceva timp de vizionare, constati ca oamenii se despart pentru ca fie partenerul parasit nu a fost suficient studiat inainte de „combinat”, ca sa se vada ce da acum la iveala, ca are „bube in cap” (iar asta nu era de asteptat si nu a fost calculat), fie ca partenerul tradator are nu stiu ce revelatii sau crize existentiale ori relationale, fie ca nou-venitul/venita are calitati extraordinare, ca, de exemplu, obiceiul de a taia iarba la caini, de a se imbata/droga, de a face fapte necugetate sau de a vorbi aiurea. In toate aceste cazuri, partenerii dau dovada de maturitate si responsabilitate, astfel ca vechea relatie se duce pe apa sambetei si rasare o alta. Careia nu ii vedem decat „rasaritul”, caci, dupa ce s-au jignit, si-au dat in cap, s-au otravit ori s-au impuscat, eroii sfarsesc de manuta, in brate sau, cel mai frecvent, in acelasi pat – si nu mai aflam ce s-a intamplat, cat de bine s-au impacat.

Aproape toate drumurile, in comediile romantice, duc la pat, mai ales ca aceste productii cinematografice trebuie sa te faca nu doar sa razi cu spor (ceea ce nu prea se intampla), ci sa si vrei amor. Nu cu oricine, ci musai cu un om deosebit ca acela/aceea din film, nu ca cel/cea de langa tine… Caci, in filme, aproape toti cei din urma sunt mai buni decat cei dintai… Daca despre cel/cea dinainte stim ca erau plictisitori sau enervanti ori de-a dreptul ticalosi, despre cei noi nu aflam decat ca sunt deosebiti, extraordinari chiar, iar noi ne intrebam, ca oamenii de rand, neobisnuiti sa discearna si sa pretuiasca valoarea umana, prin ce sunt acestia deosebiti… Bine-bine, nu toata lumea se intreaba, iar daca o faci, in niciun caz nu o poti face cu voce tare, este indicat sa o faci in gand sau cel mult in soapta. Dar, in surdina asa, nu ai cum sa nu te intrebi de ce alegerea a „picat” pe acela sau aceea si de ce ni se sugereaza ca, o, ce bine ca a pus omul/oama punct si a luat-o de la inceput, cu altcineva mai reusit (prin ce?), ca relatia asta va merge mai bine decat precedenta? Pentru ca se intampla sa nu vedem decat certuri, glume „piperate” cu expresii deocheate, munca pe absentate si o mare lipsa de responsabilitate, harjoneli sau „inghesuieli”, intamplari neverosimile, bune pentru povesti, de adormit copiii, bineinteles. Si ce daca unul dintre ei avea si inca mai are obiceiul de a flirta sau de a se imperechea cu altul/alta, important este ca se intoarce la perechea sa – noua, ca o considera cea mai importanta ori, si mai frumos si mai mincinos, ca pasiunea ei/lui pentru calcat stramb a fost vindecata, dupa ce a gasit pe X, fiinta rara si speciala.

Dar uite ca si celor mari le place sa adoarma cu povesti si sarmanii de ei nu se trezesc decat dupa ce s-au legat de un el sau ea de care s-au amorezat si cu care s-au „cuplat” fara sa se intrebe daca se potrivesc si se iubesc cu adevarat. Si cum sa o faca daca profesorii de amor din filme nu i-au invatat? Pai, in manualul hollywoodian nu ni se arata decat ca oamenii aceia raman impreuna si ca se potrivesc, vezi bine! Daca nu vezi, problema ta, cred ca ai probleme cu vederea sau cu priceperea. Dar daca iti spune asta domnul/doamna cu pelicula, ia ca atare, nu comenta si, indicat, repeta si tu schema, pentru ca, daca ai practicat, sigur ai si invatat. Si daca vei face, da, vei invata, pe pielea ta, dar nu ce spune filmul acela si te trage si pe tine inima, ci altceva…

Oamenii se trezesc astfel ca, dupa ce au vrut sa probeze doar un flirt, precum cel din film, au pus spirt pe un foc adevarat, iar vietile lor si ale partenerilor, inselati si inselatori, s-au incendiat. Pentru ca, in filme, despartirea de celalalt este prezentata frumos si nepagubos, casatoriti sau nu, partenerii se despart fara probleme, nu au de ce se teme (nu ca respectivii ar fi casatoriti; sunt, in general, in pragul unei nunti care nu mai are loc sau divortati ori in alte moduri incurcati). O nunta anulata chiar in ziua si in biserica in care trebuia sa fie casatoria oficiata (tema predilecta si infecta), banii aruncati „pe apa sambetei”, relatii si imagine compromisa – si ce daca, in afara de noua dragoste nimic nu mai conteaza. Esti maritata/insurat, dar despartit(a) in fapt, nu e nicio problema daca te desparti si in act: ce daca ai copii, credite si lucruri impreuna si sunt la mijloc si alte aspecte care fac un divort complicat, ce conteaza, bine ca l-ai gasit pe cel deosebit, pe care toata viata l-ai cautat si, astfel, cautarile tale de fericire si iubire s-au incheiat. Toate celelalte le dai pe mana unui avocat si, cumva, s-au rezolvat… Ce simple sunt toate in filme si ce pacat ca nu e si adevarat, ca unii plictisiti sau exasperati de asteptat ar trece rapid la despartit/divortat. Ce urmeaza si cum s-ar sfarsi povestea, e greu de anticipat cand fumurile iubirilor ecranizate si fiorii iliciti ne tulbura la cap.

Dupa cum spuneam, in general, sfarsitul filmului inseamna inceputul relatiei, dar inceputul inceputului, adica doar ca eroii raman impreuna – si tu trebuie sa crezi ca vor avea ce au cautat, o viata mai buna. Insa, cum iau amandoi viata „de la cap” si cu cap, cine merge la cumparaturi sau duce gunoiul, cum vor ingriji copiii care vor rezulta din incredibila „iubire”, cum vor administra notele de plata si cum vor relationa in concediile de scurta durata – nu s-ar difuza, chiar daca filmul ar continua. Pentru ca smecherasul sau isteata de care au dat acum numai baieti sau fete de casa nu sunt. Mai degraba erau cei care au fost parasiti, insa aceia aveau alte defecte, care ii faceau demni de a fi inselati si abandonati. Acestia sunt deosebiti si de aceia sunt „iubiti”, dar cand va veni dimineata si se va ridica si de pe minti ceata, cum va mai aparea zana sau fat-frumosul, nu aflam si nici nu intrebam.

Oamenii, in astfel de povesti, ecranizate sau adevarate, nu s-au cunoscut, dar au vrut sa creada ca au gasit ce cautau si le-a placut. Si, atunci, fie vor fi nevoiti sa vada mereu cum au vazut la inceput, fie vor fi siliti sa joace pentru totdeauna acelasi rol, prin care au cucerit si s-au facut vrednici de iubit. Caci cine e pregatit sa vada o zana buna, perceputa cu chip luminos, pentru ca isi faceau treaba si fardurile si hormonii, in alta ipostaza, de baba-cloanta, cu un chip incercanat, cu ochiul umflat si parul dezordonat si, mai rau, predispusa la tipat? Sau cine vrea sa descopere ca Fat-Frumos este un tip urduros, care nu trage apa la baie si lasa aruncate rufele murdare, care se uita mereu la televizor, dar pe tine nu te vede nici daca incerci sa il „captezi” defiland, asa cum l-ai atras la inceput, cu trupul gol? Si ce-o sa faci cand nu vei mai putea vedea ca la inceput, cand rabdarea se va incheia sau cand, presupunand ca noul tovaras nu si-a aratat inca fata, acesta nu va mai avea nici dorinta si nici putinta de a mai juca rolul/scena cu care te-a dat gata? Sau ce pot face partenerii care s-au indragostit de nou, decat sa se reinventeze mereu? Dar si aici exista riscul ca, fata in fata cu o schimbare la nesfarsit, partenerul care a fost cucerit si trebuie sa fie in continuare pacalit, sa se intrebe: „Dar persoana asta cine e? Eu nu de el/ea m-am indragostit!” Si, in astfel de situatii, nu o sa apara gandul de temut, dar ocolit la inceput – „De ce m-am despartit?” Asta nu se arata si nici nu s-ar arata pe niciun fel de ecran, mare sau mic, pentru ca atunci casele de film ar ramane cu nimic.

„Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.” (2 Timotei 4.3-4) Oamenii vor sa fie mintiti frumos si daca asta doresc, asta primesc – si asta platesc. Dragostea se invata in viata, dar, pentru siguranta, e bine sa se faca numai din surse si in moduri de autorizate de Carte.