Sari la conținut

Bunul samaritean

„Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba!” (Ps. 45.1)

Multi crestini protestanti se „tem” de arta, nu de orice fel de arta, ci de anumite arte, in mod deosebit de literatura si de artele plastice. In raport cu muzica si cinematografia, au devenit mai liberali, desi acest lucru nu este neaparat laudabil sau dezirabil. Pentru ca „usa a fost deschisa” pentru elemente indoielnice din punct de vedere spiritual si lipsite de valoare si din punct de vedere cultural, in timp ce multe creatii valoroase sunt ignorate, lepadate, pentru ca … sunt prea sofisticate si un crestin trebuie sa se ocupe cu lucruri simple…

Unii nu sustin decat literatura crestina, fara a fi cititori avizi nici in acest caz, altii declama: „Biblia si numai Biblia” (cazurile acestea sunt pe cale de disparitie!) si, paradoxal, sustinatorii ferventi ai acestui tip de lectura/studiu sunt doar in mica parte si in numar redus si practicanti; in fapt, cei mai multi sunt ignoranti. Alti (ne)cititori se feresc de orice carte care depaseste sau poate aborda altceva decat crezul lor confesional… Am avut chiar o discutie cu o doamna, care refuzase un volum de poezii (nu de la Libraria Baruc), pe motiv ca ar contine erezii. Am intrebat-o cam ce crede dansa ca ar contine programa scolara actuala si daca informatiile din manuale/cursuri sau din lucrarile recomandate in licee/facultati sunt in acord cu crestinismul, in totalitate! Doream sa stiu ce ar avea doamna respectiva de spus stiind ca, la idei mai putin sau deloc crestine sunt expusi copii sau tineri, persoane mai vulnerabile spiritual decat cele ajunse la maturitate… Doamna a recomandat doar „scolile bisericii”, de parca acolo nu ar fi aceeasi programa (pentru invatamantul preuniversitar), profesorii ar fi infailibili, iar copiii – sfinti. E adevarat, abordarea subiectelor de studiu este diferita, insa bisericile nu au scoli suficiente pentru copiii din biserica, pe de o parte si, pe de alta parte, in anumite cazuri, nu au resurse suficiente, de personal (bine pregatit), materiale si/sau finaciare ori nu folosesc metode corespunzatoare. Legat de metode si resurse, in unele unitati de educatie confesionale, acestea sunt inadecvate in raport cu nevoile si asteptarile actuale ale acelor copii si/sau parinti ce tind catre performanta si doresc, in demersul educational, abordari pluridisciplinare si metode provocatoare pentru intelectul si personalitatea in formare.

Revenind la doamna cu pricina, am intrebat-o si as lansa aceasta intrebare si altora: ce ar avea de spus despre Maitreyi, o carte care stiu ca, ani la rand, era „obligatorie pentru Bac”, carte invadata de erotism si paganism (privind lucrurile din perspectiva crestina). Personal, nu mi-a placut cartea si nu as recomanda-o, dar daca tinerii nostri citesc „asa ceva”, ca lectura obligatorie pentru scoala, atunci nu pricep cum oameni maturi si crestini cu atestate de vechime refuza diferite carti, altfel „cenzurate”, pentru ca, din perspectiva lor nu sunt suficient de curate, iar convingerile lor pot fi amenintate (iertat sa imi fie, dar daca au convingeri atat de fragile, cred ca acele „convingeri” sunt, in fapt, simple opinii). Am vazut astfel de „drept-credinciosi”, care erau foarte „selectivi” in privinta lecturilor (in fapt, nu citeau mai nimic), dar se uitau la „filme sentimentale” si deloc intelectuale, la telenovele…

Aceste observatii sunt empirice si se bazeaza pe relatiile (mai putin pe cele temeinice si mai mult pe cele conjuncturale) cu diferiti membri ai unor biserici protestante, dar si pe cea de comerciant de carte, prin Libraria Baruc. Am remarcat, pe baza observatiei directe, a chestionarelor informale si a discutiilor, mai mult sau mai putin conventionale, dar si prin raporturile comerciale, ca, in prezent, apetenta pentru lectura, inclusiv pentru „carte crestina”, este depreciata cantitativ si calitativ, per ansamblu. Obiceiurile de lectura (sau absenta acestora!) pot fi configurate pe confesiuni (cu pregnanta in cele mai „cerebrale”), in functie de statusul socio-economic, de varsta si de alti parametri, pe care nu doresc sa ii precizez aici, cel putin nu in totalitate – daca acestia chiar pot fi „inventariati” cu exactitate.

Ca o concluzie, in raport cu cele precizate anterior, atat ca naratie, cat si ca meditatie sau observatie, ar fi tare bine daca „bunul crestin” ar deveni „bun samaritean” si s-ar apleca asupra cartilor cazute intre talhari, abandonate acolo din prea mult zel si falsa scrupulozitate. Pentru a facilita aceasta „trezire”, am initiat si „Gala cartii crestine” si dorim sa facem mai mult decat atat: sa publicam pe https://baruc.ro/ articolele dv., prin care puteti si doriti sa va manifestati, in mod argumentat, preferinta sau, dimpotriva, dezintersul pentru o carte, „crestina” sau „profana”. Indemnul nostru la lectura si scriitura este insa palid, in comparatie cu multele indemnuri de „scrie” si „citeste”, risipite pe paginile Scripturii si consemnate in vremuri in care nu exista atata abundenta de carte… tiparita si necitita!

Speram ca aceasta invitatie sa fie doar inceputul unei campanii care sa contribuie la cresterea capitalului spiritual si cultural din bisericile crestine. O campanie care poate sa inceapa cu tine si sa schimbe pe oricine in BINE!

P.S: Noi am lansat invitatia: propunerile pentru titlu si sloganul campaniei le asteptam de la voi, pentru ca o campanie este lucrarea mai multor persoane. Si asteptam de la voi si idei de activitati si articole, care sa obiectiveze propunerea lansata prin articolul de fata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *