Asa se face omului pe care il onoreaza Dumnezeu

„Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste, dar cei ce Ma dispretuiesc vor fi dispretuiti.” (1Sam. 2:30)

Cei pe care ii consideram ca sunt departe de Dumnezeu si nu asculta de El, s-ar putea ca, daca ar fi scris un raport sub inspiratie divina, asa cum a fost consemnat Cuvantul Sau, tabloul prezentat sa fie cu totul altul si cei pe care ii credem buni sa fie prezentati ca rai, iar cei rai sa fie buni. Chiar Isus mentioneaza ca vor veni multi si vor sta la masa cu patriarhii, iar cei care se numesc pe ei insisi fii ai Imparatiei vor fi aruncati afara: „Dar va spun ca vor veni multi de la rasarit si de la apus si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.” (Mat. 8:11-12). Biblia mentioneaza multe astfel de exemple, chiar dintre conducatori, care, potrivit uzantelor colective de departajare a binelui de rau, sunt considerati, in general, rai. Unul dintre aceste exemple este cel al imparatului persan Cirus.

Despre acesta, Biblia consemneaza: „In cel dintai an al lui Cirus, imparatul persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, imparatul persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris aceasta vestire in toata imparatia lui: Asa vorbeste Cirus, imparatul persilor: ‚Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului si mi-a poruncit sa-I zidesc o Casa la Ierusalim in Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui sa fie cu el si sa plece!’” (2 Cron. 22:22-23). Imparatul Cir, un imparat pe care iudeii il considerau pagan si cu privire la care si noi ne-am pronunta asemanator astazi, s-a lasat condus de Duhul lui Dumnezeu care a lucrat asupra lui pentru a-l „trezi”, astfel incat sa implineasca profetia. Raspunsul lui a fost cat se poate de grabnic („In cel dintai an al lui Cirus”) si Dumnezeu, atunci cand l-a ales, pentru a aduce la indeplinire voia Sa, stia asta. „Eu zic despre Cirus: ‚El este pastorul Meu, si el va implini toata voia Mea; el va zice despre Ierusalim: ‚Sa fie zidit iarasi!’, si despre Templu: ‚Sa i se puna temeliile!’” (Isa. 44.28). Dumnezeu stia ca acest imparat pagan va implini voia Sa si o va face cu grabire si nu doar indemnanadu-i pe cei vizati la implinire, ci actionand concret si direct in privinta aceasta. Imparatul nu doar le-a dat evreilor porunca de a se intoarce si de a rezidi cetatea si Casa lui Dumnezeu, ci le-a si oferit posibilitatea de a o face, implicandu-se personal. „Si chiar imparatul Cirus a scos din templul din Babilon uneltele de aur si de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim si le dusese in templul din Babilon, le-a dat in mana asa-zisului Sesbatar, pe care l-a pus dregator” (Ezra.5:14). Oare cati dintre noi procedam astfel, cand vine vorba de „lucrarea lui Dumnezeu”, cati conducatori sau coordonatori isi parasesc „tronul” si renunta la privilegiul lor de a da doar indicatii? Dar Cirus, un imparat, si inca unul antic, care avea puteri si drepturi absolute si care, dupa moda vremii, nu trebuia sa se implice faptic in nimic, s-a implicat in mod personal in predarea uneltelor Casei lui Dumnezeu. El insusi „le-a dat in mana” celui pe care l-a numit dregator, ceea ce, si pentru cel care a facut raportul biblic, a fost de-a dreptul extraordinar, motiv pentru care a subliniat „Si chiar imparatul”. Cirus, un imparat pagan, a vrut sa fie sigur ca aduce la indeplinire toata voia Sa.

Imparatul nu era in nestiinta cu privire la raportul biblic, de care a fost informat in mod cert si care consemna numele si lucrarea pe care Dumnezeu le rostise in dreptul sau, cu mult inainte de a accede acesta la puterea imperiala si chiar cu mult inainte de nasterea sa: „Eu zic despre Cirus: „El este pastorul Meu, si el va implini toata voia Mea; el va zice despre Ierusalim: ‚Sa fie zidit iarasi!’, si despre Templu: ‚Sa i se puna temeliile!’” (Isa.44:28). Imparatul pagan a inteles ca Dumnezeu l-a „incins”, inainte ca el sa Il cunoasca (Isa.45:5) si ca vestirea Lui se va implini, caci El are puterea de a-Si aduce la implinire toata voia (Isa. 46.10), cu sau fara contributia sa, dar, daca Cel Prea Inalt l-a vizat si pe el in profetie, trebuie sa actioneze pentru implinirea acesteia. Cirus a auzit Cuvantul, l-a crezut si l-a implinit.

Imparatul pamantesc a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu si faptul ca tot ceea el a cucerit si realizat, iar contemporanii si istoria considera ca fiind important, reprezinta, in fapt, lucrarea lui Dumnezeu. In profetia lui Isaia se mentioneaza ca Dumnezeu ii va pregati lui Cirus calea catre cuceriri si ca El il tine de mana in aceasta incursiune: „Asa vorbeste Domnul catre unsul Sau, catre Cirus, pe care-l tine de mana ca sa doboare neamurile inaintea lui” (Isa. 45.1). Cirus si-a insusit atat de mult Cuvantul lui Dumnezeu, incat si in analele sale L-a mentionat si inaltat pentru ceea ce, personal, a realizat: „El (Dumnezeu-Merodac) l-a cautat, El l-a gasit, da, el a cautat un print cinstit, dupa inima Sa, El l-a luat de mana pe Cir, imparatul cetatii Ansan; El l-a chemat pe nume la stapanirea intregului pamant… Merodac (Dumnezeu) marele domn, pazitorul poporului Sau, a privit cu bucurie faptele lui binecuvantate si curatia lui de inima. Spre Babilon, propria sa cetate, i-a dat porunci sa mearga. El l-a invitat sa apuce drumul spre Babilon; ca un prieten si ajutor, El a mers alaturea. Trupele lui mult raspandite ca apele unui rau, a caror numar nu poate fi cunoscut, in deplina armura au marsaluit alaturea de el. Fara impotrivire sau batalie, El (Merodac) l-a facut sa intre in Babilon.” (Cilindrul lui Cir, randurile 11-29 si 22-24).

Dumnezeu nu a lasat ca marturiile cu privire la credinciosia acestui imparat si la rezidirea cetatii si casei Sale sa fie puse la indoiala – ceea ce se intampla, dat fiind ca raportul biblic nu este considerat de multi (chiar crestini) ca fiind unul demn de crezare. Ca o dovada a veridicitatii cuvintelor Sale, dar si pentru ca acel imparat care L-a onorat sa fie si peste veacuri inaltat, pentru credinciosia si actiunile sale, Dumnezeu a permis sa iasa la iveala un cilindru din lut, pe care este consemnat ceea ce imparatul Cirus a considerat ca fiind important pentru cronicile sale. Si se pare ca acest imparat a considerat ca trebuie insemnat si ce a facut el pentru cei pe care, dupa voia lui Dumnezeu, i-a trimis inapoi, la cetatile si la sanctuarele lor, fapt istoric ce era pus la indoiala: „Cat priveste pe locuitorii Babilonului, care impotriva vointei zeilor… Eu am abolit jugul care era impotriva starii lor sociale… De asemenea, am adunat pe toti locuitorii si i-am reintors la vechile lor locuinte… Am inapoiat cetatilor sacre de partea cealalta a Tigrului, sanctuarelor care au fost ruinate de mult timp, zeitatile care au fost acolo, si le-am construit sanctuare permanente. De asemenea am adunat locuitorii si i-am trimis la locuintele lor de odinioara…”. (Cilindrul lui Cir)

Dumnezeu a facut astfel incat acest document sa fie descoperit, insa nu a ingaduit sa ajunga intr-un muzeu – si atat. Cilindrul lui Cirus (asa a fost numit documentul antic), detinut de British Museum, va face, in acest an, obiectul unui periplu lung, in cea mai vasta si cu aplomb autodeclarata tara crestina (Statele Unite ale Americii), ca o dovada a veridicitatii Scripturii, a indurarii fata de cei care au gresit si pe care i-a pedepsit, dar, poate, mai ales, ca o mustrare pentru cei care, desi in sloganurile lor nationale sau organizationale declara sus si tare „In Dumnezeu noi credem!”, nu Il inalta in existentele personale.

Unul dintre urmasii lui Cirus, imparatul cunoscut in Biblie sub numele de Ahasveros, a avut si el contact cu poporul evreu, cu urmasii acelor evrei care nu s-au intors la Ierusalim. Estera i-a devenit sotie (Est. 2:17-18), iar pe unchiul acesteia, Mardoheu, chiar inainte de a afla ca este unchiul ei, l-a onorat pentru dejucarea unui complot indreptat impotriva vietii sale (Est. 2:21-29). Pentru credinciosia sa, imparatul l-a onorat pe acest slujitor, plimbandu-l prin capitala imperiului calare pe calul imparatesc si purtand atat haina, cat si coroana imperiala (Est. 6:7-10), in timp ce al doilea om in stat, dupa imparat, striga inaintea sa: „Asa se face omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca!” (Est. 6:11). Ulterior, acest slujitor a luat omului care la porunca imparatului l-a „inaltat”: Mardoheu a devenit al doilea om in stat (Est.10:3)

Cilindrul lui Cirus si periplul sau, programat pentru viitorul apropiat, reprezinta o lectie pentru vremurile noastre, dar si pentru eternitate, un mod de a ne transmite ca nu pot fi chemati si nu vor fi, pentru a implini planurile Sale, dar si pentru rasplata, in ziua socotelilor finale, decat aceia care cred Cuvantul Sau, se grabesc sa Il implineasca prin implicare personala si Ii inalta Numele in orice lucrare. Cilindrul lui Cirus este modul lui Dumnezeu de a spune „Asa se face omului pe care vrea Imparatul sa-l cinsteasca!”.