„…cand se calca dreptatea omeneasca in fata Celui Preainalt, cand este nedreptatit un om in pricina lui, nu vede Domnul?” (Plang. 3.35-36) „Caci peste cel mare vegheaza altul mai mare, si peste ei toti, Cel Preainalt.” (Ecl.5:8)
Unele persoane au, la locul de munca sau la scoala ori in alte sfere ale vietii, probleme din cauza covingerilor lor religioase si a modului in care considera ca trebuie sa le aplice in propria existenta. Teoretic, la noi in tara exista libertate religioasa si de constiinta, dar exista mai mult scriptic: practic, apar probleme numeroase, mai ales pentru cultele si persoanele mai „scrupuloase”. In astfel de situatii, ti se poate spune elegant si distant: „Domnule/Doamna, ce faci in ograda ta (viata personala, familie, biserica de care apartii) e problema ta si a celor implicati cu voia lor, dar pe terenul statului sau a nu stiu carei organizatii, nu poti veni sa impui tu legea”. De impus, nu o putem impune, dar putem lupta pentru ca aceasta sa fie respectata, in ultima instanta pe cale judecatoreasca, facand insa, in prealabil, toate celelalte demersuri necesare, inclusiv depuneri de cereri si plangeri, cu mentionarea bazelor legale, la nivel international, european si national. Ce aspecte legale ar trebui mentionate intr-o astfel de sesizare sesizare-solicitare, mentionam, pe scurt, mai jos:
I. La nivel international:
1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948, art. 18, care declama ca ,,orice persoana are dreptul la libertatea gandirii, a constiintei si a religiei; acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale, individual sau in colectiv, atat in public, cat si particular, prin invatamant, practici, cult si indeplinirea de rituri” si art. 19 care vizeaza faptul ca orice individ are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;
2. Conventia Internationala cu privire la Drepturile Civile si Politice, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966 – prin art. 18 prevede libertatea gandirii, constiintei si religiei, cu libertatea de a le asuma si practica nu doar in particular, ci si in public, in diverse sfere ale vietii (paragraful 1), fara a fi supus vreunei constrangeri (paragraful 2), in afara celor care sunt prevazute de lege pentru ocrotirea securitatii, ordinii si sanatatii publice ori a moralei sau libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora (paragraful 3), astfel incat niciun individ sa nu aiba de suferit din cauza opiniilor sale;
3. Conventia Internationala privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 2200A (XXI) din 16 decembrie 1966, vizeaza si libertatea de religie prin art. 13 care legifereaza faptul ca statele parti la Conventie se obliga sa recunoasca dreptul fiecarui individ la educatie, cu respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
4. Declaratia asupra eliminarii tuturor formelor de intoleranta si discriminare bazate pe religie sau convingere, adoptata de Adunarea Generala a ONU in 1981, care reia art. 18 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, aducand lamuriri suplimentare pentru termenii „intoleranta” si „discriminare”. Art. 6 al mentionatei declaratii aduce nuantari foarte utile pentru anumite culte, precizand ca libertatea de cugetare, de constiinta, de religie sau de convingere implica, intre alte libertati si pe cea de „a respecta zilele de odihna si de a celebra sarbatorile si ceremoniile in conformitate cu religia sau convingerea sa” (punctul 8).
II. La nivel european:
1. Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, la 4 noiembrie 1950, care, prin art. 9, reglementeaza libertatea religioasa si de constinta, iar prin art. 14 interzice discriminarea pe orice criteriu, inclusiv de religie;
2. La nivel european, legislatia si hotararile institutiilor europene sunt abundente si se aplica direct sau indirect si in cazul de fata, si prin:
a. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
b. Concluziile Consiliului privind intoleranta, discriminarea si violenta pe motive de religie sau credinta, din 2009 si 2011(2);
c. Cadrul strategic si Planul de actiune ale UE privind drepturile omului si democratia, adoptate de Consiliu la 25 iunie 2012 (3), avand in vedere Rezolutia sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(6);
d. Articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeana;
e. Proiectul de Orientari ale UE privind promovarea si protectia libertatii religioase si a convingerilor („orientarile”);
f. Articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeana, democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii, precum si respectarea principiilor prevazute de Carta Organizatiei Natiunilor Unite si dreptul international constituie principiile de baza ale actiunilor externe ale UE.
III. In Romania, libertatea religioasa si de constiinta este reglementata de:
1. Articolul 29 din Constitutia Romaniei, din care punctele (1) si (2), vizeaza:
„(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. Considera Legea NR. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor.
2. Libertatea religioasa este reglementata la noi in tara si de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor.
Lista de mai sus este orientativa, fara pretentia de a fi epuizat tot ce un iscusit avocat ar fi invocat, daca ar fi pledat pentru un nevinovat acuzator sau acuzat, care are probleme din cauza cugetului sau fata de Dumnezeu (1 Pet. 2.19). Toate aceste legiuiri lumesti, dincolo de orice demers al nostru, uneori sunt neglijate sau desfiintate chiar si in tarile cele mai civilizate sau in favoarea celui mai puternic interpretate si aplicate. Cine garanteaza ca, pe viitor, nu s-ar putea considera ca anumite libertati si drepturi pot fi incalcate, „pentru pentru ocrotirea securitatii, ordinii si sanatatii publice”? Deja, in alte sfere ale vietii, ce tin de viata privata, cu monitorizari mult contestate, acest lucru se intampla – legile nu s-au desfiintat, ci doar s-au reinterpretat. Dar, legile pot fi si desfiintate sau pot fi date alte legiuiri, din perspectiva carora cele actuale sa fie altfel abordate.
Dincolo de toate aceste legiuiri si aplicari ale lor, trebuie sa Il avem in vedere pe Dumnezeu, care conduce totul pe acest pamant si in existentele oamenilor si sa ascultam de El, indiferent de legi, legiuitori si judecatori sau de urmarile „nelegiurilor”, caci „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!” (Fapt. 5:29) Daca suntem nedreptatiti si, in ciuda eforturilor noastre, nu se repara nimic, ba se strica mai rau, sa lasam vietile si istoria in mainile Lui, caci, daca El S-a supus judecatii unui om, desi El era Supremul Legiuitor, Avocat si Judecator, pentru ca acesta era paharul pe care I L-a dat sa il bea Tatal Sau, putem sa facem acest lucru si noi, prin Harul Sau si increzatori in Planul Sau (Ioan 18:11). Caci, de unde putem noi sa stim ce aduce o lege nedreapta sau abuziv si nedrept aplicata? Pavel a fost condamnat pentru ca trebuia sa ajunga la imparat, iar daca noi trecem prin situatii asemanatoare, putem sa cerem dreptate de la cel mai mare, fara a uita insa sa ne incredintam vietile cu totul in mainile Aceluia care este cu adevarat Cel mai mare si in afara voii Caruia nimeni nu ar avea, pe acest pamant, vreo putere de legiuire si aplicare (Ioan 9:11).