„Blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul! Caci este ca un nenorocit in pustiu si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiului, intr-un pamant sarat si fara locuitori. Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul! Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca rod.” (Ier. 17.5-8)
De obicei, noi, oamenii, suntem nostalgici, idealizam trecutul si avem porniri regresive. Uitam ca trecutul, atunci cand l-am trait, era, poate, pentru noi, un timp din care doream sa scapam, aruncandu-ne catre un viitor mai bun. Si este ciudat cum, uneori, in drumul nostru prin viata, catre viitorul catre care alergam mereu si pe care il dorim si visam mereu mai bun si lipsit de probleme, vrem sa facem in asa fel incat acest viitor sa intalneasca acel trecut pe care, in imaginatia noastra, bazata prea putin pe amintiri si mai mult pe sperante si frustrari, il coloram in roz si vrem sa il reiteram. Din punctul meu de vedere, in toate procesele electorale din acest an, populatia dovedeste astfel de afinitati, pentru un trecut intunecat, dar pe care, dupa ce distanta temporala si uitarea l-a decolorat, il vrea reanimat.
Mai sunt aproximativ doua saptamani pana la referendumul care va schimba situatia Romaniei, in bine sau in rau. Dar, dat fiind contextual actual global, ma indoiesc ca schimbarile ar avea rezultatul mult-asteptat de catre cei care ar da un vot pozitiv. Suntem incapatanati sa credem ca, desi lumea se clatina si chiar economii puternice „tremura”, noi putem avea un traseu triumfalist, asa cum am fost invatati in trecutul comunist. Si tot ca in trecut, dar un al trecut, cel „de dupa”, credem, intr-un mod „revolutionar”, ca, daca schimbam oamenii, vom schimba si vremurile, de parca acestea ar fi conditionate doar de anumiti oameni si de deciziile lor. Vrem sa traim bine, iar factorul financiar este criteriul principal de delimitare intre bine si rau, in raport cu traiul si cand vine vorba de procese electorale. Cu ce ma aleg din asta eu – acesta este modul in care ne raportam la toti cei propusi sau in care ne resemnam cu cei impusi.
Pe vremuri, oaspetii importanti erau intampinati cu paine si sare, astazi, in programele lor electorale, candidatii trebuie sa vina ei cu propuneri de actiuni ale caror rezultate sa satisfaca asteptarile electoratului si care sunt corelate, in principal, cu nevoile elementare. Esecul sau succesul unei guvernari este evaluat, de cei mai multi oameni, din perspectiva aproape exclusiva a ceea ce am pierdut sau castigat. Si, pe acest mod de raportare la guvernare se bazeaza si inamicii politici si media adversa, cand vor sa depopularizeze o anumita personalitate politica si sa propuna alta. Bineinteles ca alti factori implicati, care au dus la ascensiune sau declin, nu sunt luati in considerare sau nu sunt prezentati. Aceasta poate si pentru ca, atunci cand lucrurile merg bine, guvernantii si le asuma, cum a facut si Nebucadnetar, imparatul babilonian care afirma ca prosperitatea cetatii i se datoreaza. Nu Il iau in calcul pe Dumnezeu si nici circumstantele create de El, iar, daca atunci cand e bine, se prezinta ca intemeietori si cuceritori, este normal ca si reversul sa apara, respectiv sa fie priviti ca tapi ispasitori, cand lucrurile degenereaza. Adica, daca lucrurile ti se datoreaza, atunci acest lucru este valabil oricand, nu doar atunci cand trendul este pozitiv. Insa, cum aceasta greseala au facut-o si o fac toti guvernantii de pe aceste plaiuri, a abandona un om cu anumite sustineri, pentru ca a avut si esecuri, care nu i se datoreaza exclusiv, pentru a te agata de altul/altii, care sustin acelasi lucru si intr-un context similar, este cat se poate de gresit. Pentru ca, asa cum am zis, ascensiunea si caderea nu pot fi atribuite doar unui om sau unui grup de oameni si, mai ales in vremuri ca cele pe care le traim, cu ape tulburi. A conduce corabia unei tari in apele tulburi si sub furtuna crizei, presupune a lua si masuri nepopulare (dar nu ilegale).
Cu ani in urma, cand oamenilor li s-a promis ca vor trai bine, au dat un vot pozitiv. Si traiam relativ bine pentru aceasta tara, s-a putut, dar, cand lumea a „cazut”, nu s-a mai putut. Acum vrem sa traim bine, chiar daca restul lumii, care a avut standarde de trai incomparabile cu cele de pe plaiurile noastre, incepe sa traiasca mai rau, vrem fara constrangeri, cand cei obisnuiti cu abundenta incep sa isi puna limite, chiar drastice. Asta nu o poate face si nu o va face niciun conducator, nu in aceste timpuri si locuri. Daca se scufunda – sau sunt amenintate cu esuarea – economii precum cele ale Greciei, Spaniei si Italiei, economii mult mai puternice decat a noastra si care se bazeaza macar pe un element solid, precum turismul, noi la ce ne asteptam?
Bugetarii sunt nemultumiti, pensionarii – la fel. Si nu doar ei. Este un adevar ca bani pentru pensii nu sunt si, daca acum oamenii sunt nemultumiti ca veniturile le-au fost taiate, nu pot sa imi inchipui, in conditiile in care nu se prezinta alte solutii, de unde se asteapta bani pentru a fi in continuare date. Daca si finantarile externe, investitorii se retrag, oare ce ne vom face? De undeva trebuie sa vina bani la buget si, daca situatia actuala nu este buna, deci nu sunt fonduri de ajuns (dincolo de afirmatiile referitoare la cheltuieli nenecesare, care nu vor disparea sub nicio guvernare, nu pe acest pamant mioritic, in care stapanii oilor, crezute proaste, se tradeaza si se ucid intre ei, pentru mioare, berbeci si miei). Nimeni nu vorbeste acum de majorari de taxe sau de dari suplimentare, in schimb s-au aruncat vorbe referitoare la reducerile pentru contributii sociale si impozitare. Ma indoiesc insa ca, in aceste zile, cu gaurile pe care le avem la buget, vizibile si din spatiu, cred, aceste promisiuni pot fi implinite.
Exista un film, cu Stan si Bran, in care actorii intruchipeza doi protagonisti naivi, ce cred ca pot intemeia un stat fara taxe si legi. Asta se incearca si la noi? S-a inceput cu legile si se va trece si la taxe? Esecul celor din pelicula evocata demonstreaza ca acest lucru nu este posibil si ca, incercand asa ceva, in aceste zile negre, putem esua … glorios (pentru ca nu ne-ar place sa ni se spuna ca lamentabil).
Impozite pe salarii reduse, asta asteptam (nu ii iau in calcul pe antreprenori, caci aici este un orizont invizibil total)? Poate, pentru cei multi, cu venituri mici, cel putin la vedere. Dar pentru cei din clasa medie si pentru elite, lucrurile raman in suspensie si, dat fiind istoricul impozitarii unuia dintre partidele aflate la guvernare, precum si propunerile de impozitare progresiva, este foarte posibil ca aceia care au avut nesabuinta sa iasa din clasa muncitoare, sa fie trecuti printr-o grila uniformizatoare, cel putin in ceea ce priveste veniturile salariale. De fapt, ar fi mai corect spus ca stau, poate, sub semnul unei promisiuni nerostite de decapitare, prin supraimpozitare, deoarece aceasta clasa medie este si asa supraimpovarata cu dari catre nu stiu ce banca (in vremurile de boom, cei din clasa medie, care indeplineau conditiile necesare pentru creditare, s-au indatorat la banci, cu sume semnificative, in principal pentru achizitia unui imobil si „ajustarea” acestuia, iar in conditiile caderii leului si a scaderii sau pierderii veniturilor, aceste credite au „explodat” si sunt foarte dificil sau imposibil de rambursat). Ma tem ca aceasta clasa, care asigura dezvoltarea democratica si echilibrata in tarile occidentale, la noi este in curs de decapitare. Sper sa nu, sper…inca.
Promisiunile de mai bine nu vor fi, poate, implinite, decat pentru marea masa a celor care au venituri mici sau probleme financiare (declarat – in realitate, nu se stie), pentru care cateva ajutoare sau o suma insignifianta fac diferenta, daca nu dintre moarte si viata, dintre o viata cusuta cu ata gri si una cusuta cu ata mai alba (dar am indoieli si in privinta asta). Cum il afecteaza, masurile luate de guvernati, pe aproape, care sunt aspectele macroeconomice implicate, ce e aia legitimitate – cui ii pasa de asa ceva? Daca eu merg dupa conducatorul acela, o fac pentru ca ma gandesc la mine si doar la mine, nu am in minte niciun aproape si niciun ideal, vreau doar paine. Acestea au fost multimile si pe vremea lui Isus, acestea sunt si astazi – il vor Imparat pe cel care le asigura „eliberare” si macar promisiuni pentru implinirea nevoilor elementare. Aceste multimi, ademenite de canalele de media goebbels-iene (sau garbage-iene, daca ne raportam la Garbitsch, personajul insarcinat cu propaganda, din filmul „Dictatorul”, realizat de Charlie Chaplin), ne vor asigura insa o patrie prospera, in deloc de invidiatul stil al tarilor sud-americane, in niciun caz occidentale. Deoarece, asa cum remarca si dl. Grigore Cartianu, in ziarul „Adevarul”, pentru cei mai multi votanti, „nu conteaza ca e democratie sau dictatura, ei nu fac diferenta între moralitate si demagogie, pe ei nu-i intereseaza daca sunt platiti de un patron onest sau de un interlop. Sufera cu totii de ‘sindromul Pablo Escobar’: milioane de columbieni se înghesuiau sa-i pupe mâna ucigasului care le împartea câte 10 dolari din miliardele facute din trafic de droguri.” Aceasta va fi alterata patrie romana, pentru asta votam?
La sfarsitul acestei luni, nu vom vota pentru cineva, ci pentru ceva. Poate, ca si Cetateanul turmentat, care intreba pe toata lumea „Si eu, pentru cine votez?”, multi ne intrebam, debusolati si speriati de sarcina pe care trebuie sa ne-o asumam – ce sa fac? Vrem sa ne spuna cineva exact cum sa procedam, ca sa fim scutiti de propriile reprosuri sau ale celuilalt, ale celui care ar putea fi afectat. Nimeni nu poate decide in locul meu si in locul tau – si nici nu trebuie sa o faca. Decizia si responsabilitate ne apartin. Dumnezeu ne-a dat un creier, pe care sa il folosim si poate fi langa noi in procesul de informare si deliberare, daca I-o cerem. Asa ca, roaga-L sa te ajute ca decizia ta sa insemne, in primul rand, alegerea Sa si a principiilor Sale, si nu respingerea sau alegerea cuiva, dupa sperantele sau imaginatia ta.