baruc.ro

revista de opinie si consiliere crestina

A uita sau a nu uita – aceasta este intrebarea!

Twitter

„Tineti minte aceste lucruri, si fiti oameni!” (Isaia 46.8)

Sa uit tot ce nu imi face placere sa imi amintesc… Tentant? Nu, nu cred, cred ca mai degraba asta este „de speriat”.

Pentru ca au remarcat ca beta-blocantele ar avea si anumite efecte considerate de dumnealor benefice (cum ar fi inhibarea sentimentelor de teama), oamenii de stiinta au purces la studii temeinice, efectuate, bineinteles, intai pe animale. Si au descoperit dumnealor, pare-se, ca, da, oamenii ar putea uita anumite intamplari traumatizante sau de care nu au chef sa isi aminteasca. Numai ca, acei temerari cercetatori nu si-au prea pus problema ca una e ce faci cu acele necuvantatoare, lipsite de constiinta (asa stim noi) si alta ce faci cu oamenii, care, vezi bine, au totusi, alta organizare – si launtric si social – si alte socoteli – si cu ei insisi, si cu cel de aproape si cu Cel mai presus de toate.

pilula_300x236Bineinteles ca pastila-minune a dat nastere si la dispute, cum ca nu e etic sa intervii in mintea omului in acest fel, iar altii, mai isteti si mai bazati in argumentatia lor, au mentionat si ca, dincolo de etica, foloasele sunt derizorii, oarecum de moment si de suprafata.

Nu stiu ce ar spune alti crestini, dar, dupa stiinta mea de acum, eu spun „Nu!”. Pai, daca as fi victima unui furt – experienta neplacuta, desigur – iar hotul nu ar fi prins decat dupa 2 ani, timp in care eu m-am amneziat bine, nu-i asa ca hotul ar avea asigurat concediu de odihna, nu arest, din partea mea? Pe de alta parte, memoria nu este fidela, rearanjeaza, in reactualizare, diferitele informatii, astfel incat acestea nu se mai suprapun exact pe ceea ce a fost in trecut. Asta daca se pune problema de uitarea cauzei. Caci, se pare, ca nici lumea medicala nu este prea dumirita cu privire la efectele acestui medicament nou. Va actiona doar amortizand sau anihiland sentimentele negative sau efectiv va determina amnezii temporarare sau totale vizand evenimentele sau diferitele aspecte traumatizante cu care s-a confruntat individul? Oricum ar fi, nu mi se pare lucru curat sa te joci „ascunsa” cu cele adunate intr-un loc in care se da, in fapt, lupta dintre bine si rau, lupta pentru propriul suflet.

Si cine va hotari ce e bine si ce e rau? Daca eu simt teama in urma unui rau facut de mine, atunci adio mustrari de constiinta, cainta, marturisire (si, bineinteles, iertare), ca, vezi-bine, cum exista medicamente care ma ajuta sa nu mai simt durere, daca am dat cu piciorul in gard, cand am vrut sa il lovesc pe x, si sa dorm, daca m-am certat cam urat cu vecinul, tot asa – minune mare si cu medicina asta! – exista (inca nu, dar se pare curand) si medicamente care sa imi amortizeze constiinta. Si cum starea de bine e tinta suprema in zilele noastre, ce mai tura-vura, banul jos la farmacie si am liniste (nu pentru vecie). Sau daca eu ma tem de caini si teama asta, putin cam exagerata, ma face totusi sa stau cu ochii in patru si ma fereste, implicit, de alte necazuri, de ce ar trebui sa o uit? Nu cumva, uitarea aceasta ma lasa cu garda jos in fata vietii si experientele din trecut, care mi-ar fi putut fi de folos prin simpla amintire, devin inutile, nu spre binele, ci spre raul meu? Si ce se intampla cu acele experiente de viata mixte – asa cum sunt majoritatea? Nu cumva pastila respectiva ne „ajuta” sa aruncam si graul impreuna cu neghina?

Daca Iosif ar fi luat astfel de pastile in Egipt si-ar fi mai recunoscut fratii? Cum ar fi decurs, intr-un astfel de caz, istoria sacra? Si, pentru ca tot l-am adus pe Iosif in discutie, ce ar fi fost daca demnitarul care impartise celula cu Iosif ar fi uitat pe deplin de el?…

Ciudat, dar amintirile placute nu sunt intotdeauna benefice, iar cele neplacute au, conform Scripturii, si un rol pedagocic.

In pustie, evreii si-au adus aminte de pesti, castraveti, pepeni, praji, ceapa si usturoi (Numeri 11.5). Ce ar fi rau in asta? Niste articole culinare. Dar cum si-au adus aminte si la ce i-au condus aceste amintiri (sau mai curand lasarea in voia lor)? Se poate, deci, ca amintirile placute sa nu ne fie de un prea mare folos in relatia cu Dumnezeu.

Ciudat! Dumnezeu le porunceste evreilor peregrini sa isi aduca aminte de izbavirea pe care El le-o oferise … din ce? Din lapte si miere? Nu! Din robie (Deuteronom 15.15), de consecintele neascultarii unora dintre ei (Deuteronom 24.9), de atacurile amalecitilor (Deuteronom 25.17), de numeroasele experiente din pustie (Deuteronom 4.9) care, pentru omul zilelor noastre, ar fi aproape toate traumatizante. Si nu doar Moise a dat astfel de sfaturi poporului evreu, ci si David mai tarziu (Psalmul 105.5) si chiar si apostolii. „Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari” (Iacov 1.2), scrie apostolul Iacov. Vai de mine, chiar asa scrie? Da, chiar asa. Am dat trimiterea, deci te poti convinge ca acestea sunt cuvintele si am citat intocmai ce am pus intre ghilimele. Ce s-ar fi facut un alt Iacov, patriarhul, daca ar fi luat pastila-minune dupa fiecare incercare traumatizanta? Avand in vedere ca zilele sale au fost „rele”, dupa cum singur apreciaza si declara inaintea lui Faraon (Genesa 47.9), probabil ca ar fi devenit complet idiot dupa un astfel de tratament.

Nu spun ca este musai corect – din orice punct de vedere – ce spun. Poate ca, la fel ca mine azi – adica nu chiar la fel, in nici un caz pe un blog, dar tot cu argumente teologice – au incercat acum multi, multi ani, bunii crestini sa combata utilizarea anestezicelor.  Poate ca aceasta comparatie pe care am facut-o spre final nu se justifica. Oricum, eu nu as face un asemenea tratament. Cat despre mine, eu cu mintea vreau sa slujesc Domnului. Cu mintea aceasta, formata prin aceasta viata pe care Dumnezeu o cunoaste si a condus-o pana in clipa de fata. Cu aceasta minte a carei conducere si adminstrarea nu ma incumet sa o preiau astfel. Si sfatul meu pentru tine este sa fii si tu prudent, in cazul in care ai vrea sa te „lecuiesti” de cine stie ce amintiri.

Ah! Cum de nu mi-a venit in minte pana acum? Bine ca macar la sfarsitul articolului pot consemna o intrebare: Ce ar fi devenit lumea daca Dumnezeu ar fi luat pastile care sa il ajute sa uite toate relele pe care le-am facut impotriva Lui?

Comentarii:

Lasati un comentariu

 Blogosfera Evanghelică